Regrete. Da sau ba?

     Am regretat cândva multe lucruri, am spus de nenumărate ori "Dacă aş putea da timpul înapoi, aş face totul altfel" sau "Regret că am spus/făcut...". Dar acum îmi dau seama că eu nu regret nimic. Pentru că am amintiri minunate cu oameni la care ţin sau am ţinut cândva, amintiri pe care nu le-aş da pentru nimic în lume, amintiri care deşi frumoase, poate au durut odată (unele dintre ele) din cauza oamenilor de care îmi aminteau. Şi toate lucrurile pe care le-am trăit, bune sau mai puţin bune, plăcute sau dureroase, toate au dus la formarea mea ca personalitate şi ca om, la ceea ce sunt eu astăzi. Şi dacă eu sunt mândră de toate amintirile mele, de toate reuşitele, dar şi de greşelile din care am avut de învăţat, de toate calităţile, dar şi defectele datorită cărora încerc în fiecare zi să fiu mai bună, de tot ceea ce sunt eu acum, de ce să trăiesc cu regrete?!

    P.S. Vă mulţumesc celor care m-aţi făcut cândva să sufăr, pentru că datorită vouă am devenit mai puternică. Fiţi siguri că a doua oară n-aţi mai reuşi!

    P.S.2 Vă mulţumesc celor care mi-aţi fost alături mereu, pentru voi mă străduiesc să fiu mereu mai bună, pentru că nu vreau să vă dezamăgesc. Şi nu o să fac asta. Promit!

 

     Hai gata că deja zici că îmi iau rămas bun de la lumea asta cu atâtea mulţumiri:))