Feelings

Nimeni şi nimic nu e perfect.

2012-03-04T14:28:00.002+02:00

Eu nu cred în povestea cu părinţii perfecţi. Eu cred în nişte părinţi care au avut grijă de mine şi m-au crescut, cred în nişte părinţi pe care nu i-am înţeles uneori, care m-au certat când am greşit şi mi-au dat nişte sfaturi sincere, cred într-o mamă care mă pupă în fiecare seară în care sunt acasă şi care mă sună dimineaţa să vadă dacă sunt bine, care am crezut de multe ori că nu mă înţelege, iar apoi am realizat că eu nu o înţelegeam pe ea, cred într-un tată care m-a răsfăţat şi m-a apărat mereu, care m-a făcut uneori să cred că aşteaptă prea mult de la mine, iar apoi mi-am dat seama că lucrul ăsta se datora faptului că ştia că pot mai mult de atât şi că am nevoie de cineva care să nu mă lase să mă mulţumesc cu puţin.

Eu nu cred în prietenie adevărată şi best friends forever. Cred într-o fată cu ochii albaştri care mă îmbrăţişează când sunt supărată, care îmi deschide ochii când greşesc, care nu mă judecă, care mă trezeşte dimineaţa să merg la şcoală şi îmi pregăteşte masa când vin de la pregătire, cu care mă cert uneori, cu care dansez fără să ne pese că a doua zi nu ne putem ridica din pat, cu care îmi petrec cinci zile pe săptămână, care mă face să râd, să plâng. Cred deasemenea într-o fată cu ochii maaari şi căprui care m-a învăţat să visez, care mi-a definit romantismul mai concret decât profa de română, cu care iau masa în fiecare zi la şcoală şi beau o ciocolată caldă. Cred în toţi prietenii care mă ascultă, cu care mă distrez şi care mă supără uneori.

Eu nu cred în iubire adevărată şi veşnică. Cred într-un om care mă face să râd, dar să şi plâng uneori, care mă ţine în braţe şi pe care nu îl pot lăsa să plece, cu care nu m-aş putea plictisi vreodată şi pe care nu aş putea să îl urăsc, care mă dezamăgeşte uneori, dar pe care nu pot să fiu supărată, care mă surpinde mereu, care mă face să sper.

Eu nu am o viaţă perfectă. Am zile în care nu se poate discuta cu mine şi zile în care îţi e mai mare dragul să stai în preajma mea. Am zile în care nu îmi stă părul, n-am chef să mă machiez şi mă îmbrac cu primul lucru pe care îl văd când deschid dulapul, dar şi zile în care stau ore întregi în faţa oglinzii. Am zile în care plâng şi zile în care râd.

Nu există oameni perfecţi, sentimente perfecte sau relaţii perfecte. Există doar oameni care ne sunt alături, care ne fac să simţim toate emoţiile, de la fericirea aia paroxistică la tristeţea aia care nu te lasă să respiri. Viaţa nu e perfectă, dar e frumoasă aşa cum e. Oamenii pe care îi iubesc nu sunt perfecţi, dar sunt ai mei.

Trecut. Prezent. Viitor.

2012-03-02T23:11:00.001+02:00

În viaţă cunoaştem milioane de oameni. Dintre ei, doar câţiva ne vor fi alături toată viaţa.

Restul ? Devin încet încet amintiri.

Sunt oameni cu care îţi petreci ore întregi, zile sau chiar ani. Crezi şi speri că vor fi mereu acolo. Dar apoi se întâmplă ceva. O ceartă. Cineva se mută din oraş. Sau pur şi simplu realizează că fără tine îi e mai bine. Şi uite aşa, un om care ieri era parte din tine, azi e un simplu străin. O amintire seacă a unor zile frumoase. O părticică din trecutul tău. Atât.

Tot ce trăieşti azi, mâine va fi parte din trecut. Fă în aşa fel încât trecutul să fie curat. Nu lăsa loc de regrete. Niciodată.

Un viitor frumos are în spate un trecut memorabil.

Fără titlu.

2012-02-23T09:41:00.004+02:00

Diminețile sunt din ce în ce mai frumoase. Nu mai știu de mult cum e să adormi supărat sau să te trezești prost dispus. Mi-am dat seama că din orice lucru micuț poți face o bucurie, din orice gând frumos poți obține un zâmbet pe care să îl împarți cu ceilalți. Trebuie doar să vrei.

Încerc să scap de orgoliul ăsta prostesc care nu m-a lăsat atâta timp să fiu fericită. Și cred că încetul cu încetul voi reuși.

Am învățat că nu poți să ai niciodată suficientă încredere în cineva încât să îți deschizi sufletul în fața ei/lui. Nu ajungi să cunoști perfect un om nici într-o viață întreagă.

M-au dezamăgit oameni de la care așteptam ce e mai bun și pe care credeam că mă pot baza oricând. Am avut prea multă încredere și am spus prea multe lucruri pe care ar fi trebuit să le știu doar eu. Acum le știe tot poporul. Dar asta e...să îmi fie învățare de minte :)

Nu mai pun orice la suflet. Te iubesc și îți sunt alături dacă și tu faci același lucru. Dacă nu, e ok, poți să pleci. Nu am nevoie de nimeni care nu mă vrea acolo mereu.

...Și vreau să cred că o să fie totul bine acum, că tot ce a fost urât a trecut.

...

2012-02-16T12:38:00.002+02:00

Nu contează cât de mult iubești pe cineva, contează cât de mult ești dispus să oferi și să riști ca să fii fericit. Nu poți cere totul fără să oferi nimic. Nu poți să fii fericit dacă îți e teamă să iubești.

Sursa

Lucrurile mărunte contează

2012-02-11T14:27:00.000+02:00

Sunt oameni care reuşesc să schimbe o zi doar printr-un gest. Sunt lucruri mărunte care reuşesc să ne schimbe viaţa. Un zâmbet. O privire. Un film vizionat alături de cineva drag. O ciocolata caldă în mijlocul iernii. Un pahar cu apă când nu te poţi ridica din pat. O îmbrăţişare. Două cuvinte. O plimbare seara, prin locuri ce trezesc amintiri. Un beţigaş parfumat. O lumânare haioasă. Un minut. Un sărut. O rază de soare. O mângâiere. Un mesaj. Un offline. O melodie. O încurajare. O mică surpriză. O prăjitură făcută cu drag. Un buchet de flori. O carte pe care o căutam de mult. Fructe care nu se găsesc în sezon. O scrisoare. Un telefon. O ceaşcă de ceai. Cineva care ascultă. O porţie bună de râs într-o zi obişnuită. O strângere de mână. Un suflet bun.

Lucrurile mărunte contează. Nici un gest nu e prea neînsemnat. Poate schimba ziua cuiva. Poate schimba viaţa cuiva.

Mind vs. heart

2012-02-03T22:12:00.000+02:00

Nu ştiu cum am putut permite să se ajungă aici, nu ştiu în ce moment am greşit de sunt acum în faţa unei alegeri atât de dificile. Trebuie să iau o decizie, ştiu. Dar nu vreau. Este poate pentru prima dată când mintea şi sufletul meu îşi doresc lucruri atât de diferite. Şi ştiu că orice aş alege, cineva tot va fi rănit.

Leapşă : telefonul.

2012-01-29T21:48:00.001+02:00

Am primit de la Roscovanu' Flo această leapşă [ prima leapşă de pe blogul meu, apropo:)) ]. Să vedem :D
1.Ai telefon ? : Da :)
2.Ce model ? :LG E510

3.De când foloseşti telefonul mobil? : Pe acesta de o lună, dar primul meu telefon l-am primit acum 6 ani.

4.Care a fost primul tău telefon mobil ? :Sony Ericsson T 610.

5.Ai renunţa la telefonul pe care îl ai în posesie acum ? : Nu, de-abia l-am primit şi îmi place :)

Primul telefon :

Telefonul actual :

18 ani și un suflet.

2012-01-24T16:52:00.001+02:00

18 ani. Un suflet de copil. Un zâmbet timid. Un chip vesel. Oameni deosebiți. Câteva dezamăgiri. Mii de bucurii. Momente unice. Zile memorabile. Petreceri. Dorințe. Crize de râs. Lacrimi. Iubire. Dor. Emoții. Fericire. Speranțe. Îmbrățișări. Amintiri. Amintiri minunate, care vor rămâne mereu acolo, în inima mea de copil. Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că sunt sănătoasă și fericită. Le mulțumesc părinților mei că m-au crescut cum au știut ei mai bine, că m-au iubit și au fost mereu acolo, necondiționat. Îi mulțumesc fratelui meu că a avut mai multă grijă de mine decât oricine altcineva. Le mulțumesc tuturor prietenilor care m-au făcut să simt că trăiesc, care au știut să mă țină în brațe când aveam cea mai mare nevoie, care au fost și sper că vor fi mereu lângă mine. Îi mulțumesc Anei pentru ziua asta minunată, pentru tot ce am învățat una de la cealaltă în ultimii doi ani. Și nu în ultimul rând, îi mulțumesc lui că a făcut din ziua asta una cu adevărat specială, că m-a iubit, că îmi e prieten. Vă iubesc. Nu mă lăsați niciodată singură. Mulțumesc pentru 18 ani minunați, pentru o zi de neuitat.

Uneori

2012-01-21T16:54:00.000+02:00

Uneori nu am nevoie de cuvinte. Nu trebuie să îmi vorbeşti, nu trebuie nici măcar să mă asculţi. Uneori vreau doar să mă îmbrăţişezi. Vreau doar să fii aici, lângă mine, pentru mine. Mereu.

Dependenţa de "iubi"

2012-01-15T15:57:00.000+02:00

Niciodată nu le-am înţeles pe fetele de 13, 15, 17 ani care se poartă ca şi cum ar fi căsătorite. Să iubeşti la vârsta asta e un lucru minunat, din care poţi învăţa extrem de multe lucruri. Dar asta nu înseamnă că toată viaţa ta trebuie să se rezume la o singură persoană. Mor când aud "mă duc la iubi", "vin de la iubi", "stau cu iubi", "nu mă lasă iubi", " nu vin că nu vine iubi" şi aşa mai departe. Dacă acum, la vârsta asta, vă purtaţi aşa, cum o să fie la 20, 30, 50 de ani ?! Poate sunt eu demodată, că am stat mai mult cu prietenii, că am fost o gaşcă mare care s-a iubit, că am mers la zeci de petreceri singură, că am dansat cum, când, unde şi cu cine am vrut, că singurele persoane cărora le-am dat explicaţii au fost părinţii, că nu am fost niciodată dependentă de cineva. Iubi ? Iubi a ştiut să şi aştepte, să înţeleagă şi să se distreze şi el cu prietenii lui (dacă a existat un iubi).

Aşa că...fetelor, deschideţi ochii. Chiar merită să vă trăiţi cei mai frumoşi ani din viaţă în funcţie de un băiat care azi e, mâine nu mai e? Nu sunt împotriva iubirii, din contră. Dar sunt împotriva posesivităţii şi a dependenţei de celălalt într-o relaţie. Nu e ok să îţi trăieşti viaţa în funcţie de dorinţele iubitului tău, oricât de mult l-ai iubi. Nici un băiat nu merită să te dai pe tine şi liniştea ta pentru el (desigur, şi viceversa).

:x

2012-01-15T14:10:00.000+02:00

Just when I felt like giving up on us, you turned around and gave me one last touch.

right moments

2012-01-12T12:06:00.000+02:00

Câţi dintre noi nu am pierdut pe cineva drag doar pentru ca nu am spus ce am simţit la timp ?

Câţi dintre noi nu am aşteptat momente potrivite care nu au mai venit niciodată ?

Eu am pierdut multe lucruri în viaţa asta doar pentru că mi-a fost teamă, pentru că am aşteptat prea mult, pentru că nu am avut curajul să spun " îmi pare rău " , " te iubesc " , " nu vreau să pleci " . Şi acum am ajuns să cred că nu există momente potrivite pentru a spune ce simţi. De fapt, cel mai potrivit moment e chiar atunci când simţi lucrurile respective, nu mâine, nu peste o lună, un an, zece. Mâine poate fi întotdeauna prea târziu.

despre iubire :)

2012-01-11T22:57:00.000+02:00

"Iubirea este întotdeauna răbdătoare şi bună. Nu este niciodată geloasă. Nu este niciodată lăudăroasă sau încrezută. Nu este niciodată nepoliticoasă sau egoistă. Nu este niciodată jignită şi nici plină de resentimente. Nu găseşte niciodată plăcerea în păcatele altora, dar o găseşte în adevăr. Este întotdeauna gata să ierte, să aibă încredere, să spere şi să îndure orice urmează."

Baby,

2012-01-09T16:04:00.000+02:00

I don't want anyone else to have your heart, kiss your lips, be in your arms, be the one you love. I don't want anyone to take my place.

Aparenţe

2012-01-04T13:59:00.003+02:00

Nu îmi place să fiu judecată după aparenţe. Nu sunt ceea ce par. Sunt o persoană dificil de cunoscut, ştiu, dar dacă ai răbdare o să vezi că nu e imposibil să ajungi la sufletul meu. Ai răbdare să mă cunoşti, sau dispari, tu alegi. Dar nu te grăbi să mă judeci. Dacă nu ştii ce simt, dacă nu îmi ştii trăirile, dacă nu m-ai văzut niciodată plângând, nu ai nici un drept.

You know my name, not my story.

Despre ipocrizie

2012-01-03T12:17:00.000+02:00

Ei bine...ştim cu toţii, oamenii se iubesc, se ceartă, se rănesc, se despart, pleacă unul, vine altul şi aşa mai departe. Dar...ce faci atunci când omul pe care l-ai iubit şi care te-a iubit cândva iubeşte acum pe altcineva? Pentru mine lucrurile sunt simple : Te-am iubit? Atunci nu vin cu un zâmbet din ăla până la urechi să îţi spun că mă bucur pentru tine şi că dacă tu eşti fericit, sunt şi eu. NU pot să fac asta. Indiferent dacă ne-am despărţit de o lună, un an, trei, zece, indiferent dacă am rămas sau nu prieteni. Poate în sufletul meu mă bucur şi conştientizez că ea e mai bună pentru tine decât am fost eu, poate mă bucur să ştiu că eşti fericit, poate şi eu sunt la rândul meu mai fericită fără tine. Dar asta rămâne în sufletul meu. Pot fi oricum, dar ipocrită nu sunt.

Pe acelaşi principiu...dacă m-ai iubit vreodată, nu veni să-mi spui că te bucuri să mă vezi cu altul.Că ai terminat cu tot ce am simţit vreodată pentru tine şi ai distrus orice urmă de amintire frumoasă pe care o păstram cumva, undeva.

De ce sunt atâtea zâmbete false, atâtea minciuni, atâta ipocrizie pe lumea asta? De ce?

wishes...

2012-01-02T21:23:00.001+02:00

Ce îmi doresc eu în 2012 ? Să fiu tot eu, aceeaşi persoană care oferă exact atât cât primeşte, care nu se mulţumeşte cu puţin, care iubeşte din tot sufletul, care visează mai mult cu ochii deschişi decât închişi, care speră şi crede cu tărie că mâine va fi mai bine, care ştie că merită totul, dar că trebuie să şi lupte pentru asta, care dansează, care e mereu înconjurată de oameni simpatici, deosebiţi, care plânge când simte că i s-au înnecat toate corăbiile, iar apoi se ridică şi MEREU găseşte puterea de a merge mai departe, care râde, care cântă, care oferă, care nu ştie ce înseamnă jumătăţi de măsură, resturi de iubire, frânturi de prietenie. Îmi doresc să zâmbesc mai mult, să citesc mai mult, să iubesc mai mult, să văd muuulte filme, să cunosc oameni noi, să leg prietenii. NU vreau să mă mai pierd niciodată, nu pot. Vreau să cred în mine. Pentru că pot !

Changes in my life :)

2011-12-30T12:20:00.003+02:00

January :

beginning
shyness
naivety
full Moon
wonderful day: 17
favorite song: Nane - Diamant si suport

February :

trust
Valentine's day
bracelet
album
day to remember : 13
song : Massari - Real love

March :

"I do care about you :)"
love
morning with him
muffins
special days : 17, 30
song : Nane - Ca o stea

April :

cakes
future plans
innocence
"I miss you"
day: 28
song: Nane - Ganduri la miezul noptii

May :

holding hands
hope
happily ever after
dreams
day: 17
song: Dana - Am nimic fara tine

June :

eclipse
last kiss
promises
fear
days: 15, 21
song: Rihanna - California King Bed

July :

tears
regrets
dreams crushed
the end
day: 10
song: Mariah Carey - My all

August :

memories
first cigarette
sorrow
day: 21
song: Adele - Someone like you

September :

feelings are the same
another disappointment
sickness...
days: 1, 13
song: Eli - Hey

October :

emptiness
can't forget
stupidity
day: 10
song: Rihanna ft Calvin Harris - We found love

November :

the final decision
I have to forget him. Forever
I can do this:)
day: 17
song: Adele - Set fire to the rain , Christina Aguilera - You lost me

December :

I'm big girl now, and big girls don't cry :)
Parties
Fun
Another me
day: I can't decide, the whole month was great <3
song: Tatu - 30 minutes , Rihanna - You da one

See the difference ?...

...şi a mai trecut un an :)

2011-12-29T19:18:00.002+02:00

2011 se apropie de final. A fost un an frumos, memorabil, special. Iată de ce :)

am cunoscut mulţi oameni deosebiţi, oameni care mi-au schimbat viaţa şi pe care n-o să îi uit prea curând, poate niciodată.
am învăţat enorm de multe lucruri, m-am maturizat, am devenit mai responsabilă şi mai sigură pe mine.
am iubit.
am râs cu lacrimi, am plâns, atât de bucurie, cât şi de tristeţe.
am fost la muuulte petreceri, am dansat, am cântat.
am avut curajul să fac lucruri pe care nu credeam că le voi face vreodată. Şi nu îmi pare rău :)
am mers cu trenul. În premieră !!!
am reuşit să nu îi dezamăgesc pe cei de lângă mine.
am devenit mai neîncrezătoare în oameni şi mai încrezătoare în mine. Acum ştiu că dacă îmi doresc cu adevărat un lucru, trebuie doar să lupt pentru el şi îl voi avea.

Ar mai fi multe de spus :)... Dar mă opresc aici. Unele lucruri le ţin doar pentru mine. Altele nu merită spuse sau...nu are rost să le dezgrop acum. Rămân cu amintiri minunate din acest an, cu nişte lecţii învăţate şi un pic mai multă putere. Sper că şi voi aţi avut un an minunat, şi, mai ales, sper că 2012 va fi de 10 ori mai bun ! La mulţi ani, dragilor ! >:D<

"Ne-am despărţit, eu mă omor."

2011-12-28T13:51:00.001+02:00

Ei bine...trebuie să recunoaştem, toate am fost măcar o dată în situaţia jalnică de a plânge după un tip care ne-a lăsat cu ochii în soare când ne era lumea mai dragă sau după o relaţie care oricum mergea doar în imaginaţia noastră bolnavă. Şi eu am păţit-o, de ce să nu recunosc? Nu sunt furioasă pe copilul din mine care acum câteva luni plângea pentru o relaţie care...ei bine...atunci credeam că merită. Acum cred că a fost doar o pierdere de timp şi energie pentru nimic. Şi singurul lucru pe care îl regret e că nu am fost în stare să înţeleg că s-a terminat şi că nu merita atâta atenţie. Dar nu despre mine şi ce am învăţat eu vorbim acum.

Fetelor, nu înţeleg, de ce după o despărţire vă pierdeţi demnitatea? De ce vă rugaţi de un tip să vă ierte, când şi el a greşit? De ce să plângeţi? Pentru ce? E firesc să suferi, dar ceea ce nu mai e ok e să te baricadezi în casă, să refuzi să zâmbeşti, să crezi că nu mai există viaţă fără el. Nu are rost să suferi pentru cineva care nu ştie să te respecte şi să te aprecieze. E penibil.

Mor când vă aud spunând că mai bine aţi muri decât să trăiţi fără el. Nimeni pe lumea asta nu merită un astfel de sacrificiu. Nu atunci când v-a făcut să suferiţi.

Concluzia? Hai să nu ne mai purtăm atât de imatur, hai să avem puţină demnitate şi să învăţăm să acceptăm lucrurile aşa cum ni le oferă viaţa. Întotdeauna după ceva bun, vine ceva şi mai bun. Asta dacă ştii să te desprinzi de trecut şi să priveşti cu încredere spre viitor.

You don't love me? Goodbye then, no matter how much I do love you.

It's Christmas time :x

2011-12-24T22:58:00.002+02:00

Îmi doresc ca acest Crăciun să fie cu totul şi cu totul special. Nu mai cred în Moş Crăciun, dar cred cu tărie în magia Crăciunului. Cred că e una dintre acele zile în care speranţa trebuie să te ghideze şi în care orice dorinţă poate prinde contur. Vă doresc tuturor un Crăciun fericit, cu speranţă în suflet, zâmbet pe chip, linişte şi credinţă. Şi, cum spunea draga mea Liuba, puneţi-vă dorinţe, cine ştie ce minuni se pot întâmpla de sărbători :)

Să se facă fericire !

2011-12-22T19:24:00.001+02:00

În ultima vreme a fost un fel de rise and fall, adică acum râdeam, peste cinci minute aveam un gol în stomac. De plâns nu am mai plâns, nu mi-am permis. Cândva mi-am dorit să nu mai dramatizez, să nu mai plâng din orice, să fiu superficială şi puternică. Şi am reuşit. Atât de tare mi-am dorit asta, încât acum nu mai pot să plâng când sunt tristă. Mă aleg doar cu un gol în stomac. Uneori rămân aşa...şi privesc în gol. Sunt amintiri care încă mă chinuiesc. Dar am învăţat să nu murdăresc amintirile, să port o mască şi să merg mai departe cu fruntea sus chiar dacă sufletul meu urlă de singurătate. Nu îmi permit să mai cad încă o dată. Nu îmi permit să mă mai rătăcesc. Am înţeles că trebuie să aleg : sus sau jos, cad sau mă ridic. Şi am ales. Cu mintea, nu cu sufletul. Că sufletul nu înţelege. Are şi el propriile lui amintiri.

Vreau să acumulez amintiri noi. Pentru că eu cred în mine şi cred că merit ceva mai bun. Şi dacă am învăţat ceva în viaţa asta, e că atunci când Dumnezeu îţi dă un "NU" e pentru că are un "DA" mare de tot pentru tine. Şi dacă am pierdut vreodată pe cineva, a fost pentru a putea să cunosc apoi pe altcineva, de la care să învăţ lucruri noi, cu care să fiu mai fericită, pe care să îl iubesc într-un mod în care nu mai iubisem pe nimeni. Fericirea fiecăruia depinde doar de el însuşi, de cât de mult e dispus să ofere, de puterea de a merge mai departe, de încredere şi speranţă. Cândva, el m-a făcut să îmi deschid inima atunci când totul în jur părea să mă facă să o închid. Acum el nu mai e aici. Dar eu ştiu şi cred cu tărie că fiecare lucru se întâmplă cu un motiv. Nu l-am pierdut pe el ca să fiu tristă o viaţă întreagă, ci ca să învăţ să pierd şi să înţeleg că nimic pe lumea asta nu e etern. Nici stârcii, nici muzica din depărtare, nici savoarea buzelor lui.

Eu nu mai aştept să mă găsească fericirea. Eu o caut la fiecare pas, în fiecare lucru mărunt.

Amintirile nu ne mai pot omorî, cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou.

Dragă Moş Crăciun,

2011-12-21T22:45:00.003+02:00

Ştiu că eşti obişnuit să ţi se ceară tooot felul de bluziţe, cercei, mărgele, păpuşi, dulciuri, maşini, case şi mai ştiu eu ce. Ei bine... eu îţi spun sincer că anul acesta nu îmi doresc decât multă sănătate pentru cei dragi mie. Şi tu ştii că nu îţi cer asta doar ca să par mai modestă, ci pentru că ei chiar au nevoie de ea. Ştii tu la cine şi la ce mă refer. Aş mai vrea Moşule şi puţină fericire, că în ultimul timp m-a cam ocolit şi nu ştiu de ce. Dar ştiu că trebuie să schimb ceva. Şi îţi promit că aşa voi face. Îţi promit că n-o să mai fiu nemulţumită şi n-o să mă mai plâng pentru orice fleac. Sunt mare acum. Trebuie să învăţ să fiu mai puternică. Am nevoie de ajutorul tău pentru a-mi recăpăta încrederea că mâine va fi mai bine. Am nevoie de speranţă. Şi de o nouă şansă pentru a demonstra că pot.

Îţi mulţumesc pentru fiecare an în care mi-ai bucurat sufletul, pentru acele dimineţi de Crăciun în care mă trezeam zâmbind la gândul că nu m-ai uitat nici de această dată, pentru fiecare zi în care încerci să ne faci să fim mai buni.

Te aştept cu nerăbdare, ca de fiecare dată.

Cu mult drag,

Erna

P.S. Ar fi minunat dacă ne-ai putea aduce şi puţin mai multă zăpadă :D

vacanţă :x

2011-12-21T21:35:00.002+02:00

Ce am avut eu în ultima vreme? Mulţi oameni care cer mult şi oferă puţin, multe aşteptări, tot atâtea ( sau chiar mai multe ) dezamăgiri, nişte vise luuuungi şi complicate în somnul puţin, oboseală cât cuprinde, schimbări şi iar schimbări... Şi acum a venit în sfârşit vacanţa. Cred că a fost cea mai aşteptată vacanţă din viaţa mea. Sărbătorile de iarnă îmi umplu mereu sufletul de tot felul de sentimente frumoase. Şi anul acesta chiar simt nevoia să fac ceva, pentru mine, dar şi pentru cei dragi mie, să schimb ceva, să ofer mai mult.

Şi vreau să cred că acum vine liniştea, că tot ce a fost mai greu a trecut :)

Nu.

2011-12-18T00:58:00.001+02:00

Nu mai cred. Încrederea am pierdut-o undeva în drumul spre iubire. Nu mai caut iubirea adevărată. Nici măcar nu cred că există aşa ceva la vârsta mea. Nu mai caut fericirea. Am găsit-o cândva, am pierdut-o apoi, acum aştept să mă găsească ea pe mine. Nu mai cer nimic de la nimeni. Nici măcar de la mine. Nu mai iubesc. Sufletul meu e gol. Rece. Sec. Fără tine.

De fiecare dată când sunt tristă îmi amintesc de tine.

Acum sunt tristă.

...şi nu eşti aici aşa cum ai promis. Şi ştii ceva? Poţi să ai o mie de defecte. Nu îmi ~~mai~~ pasă.

Fum şi praf

2011-12-10T13:05:00.001+02:00

Azi nu am cuvintele la mine. Doar ascultaţi :)

Sometimes

2011-12-08T22:55:00.002+02:00

Sunt dimineţi în care te trezeşti cu ea în gând. Îţi e dor să îţi zică "Bună dimineaţa" şi să te sărute. Îţi e dor de mâinile ei reci. Dar sunt şi dimineţi în care spui " azi n-o să mă gândesc la ea"... Şi aşa şi faci.

Sunt ore în care te gândeşti la ea. Îţi aminteşti inevitabil toate acele lucrurile care o făceau atât de specială şi nu poţi să o alungi din gândurile tale oricât de mult ţi-ai dori. Ştii că nimeni nu va mai fi ca ea. Dar sunt şi ore în care reuşeşti să uiţi...

Sunt momente în care îţi e dor să îţi aşezi capul pe pieptul ei, să îi asculţi bătăile inimii în timp ce ea îşi plimbă uşor mâinile prin părul tău. Dar sunt şi momente în care nu îi simţi lipsa...

Sunt clipe în care ai face orice ca ea să se întoarcă. Dar sunt şi clipe în care îţi doreşti să n-o fi cunoscut vreodată...

Sunt minute întregi în care o priveşti fără ca ea să ştie. Ai vrea să îţi faci curaj să mergi şi să o îmbrăţişezi. Să îi spui că îţi lipseşte şi că nu mai vrei să vă purtaţi ca doi străini. Dar sunt şi multe minute în care o tratezi cu indiferenţă...

Sunt seri în care adormi cu ea în gând. Priveşti Luna. Îţi aminteşte de ea, de primul sărut. Dar sunt şi seri în care ea nu contează...

Sunt nopţi în care o visezi. Pare atât de aproape, şi totuşi e atât de departe... E ca şi cum ai ţipa şi nimeni nu te aude. Ştii că a fost doar un vis, însă refuzi să accepţi. Dar sunt şi nopţi liniştite...

Sunt zile în care pur şi simplu o iubeşti. Îţi e greu să recunoşti, pentru că ştii că ai pierdut-o. Dar sufletul tău urlă de neputinţă. Nu ştii când s-a terminat tot. Nu ştii nici măcar de ce. Dar ştii că o vrei înapoi pe singura persoană lângă care te-ai simţit bine. Şi totuşi...sunt şi zile în care o urăşti. Sau mai bine zis, urăşti golul pe care ţi l-a lăsat în suflet atunci când a plecat...

Sometimes you love it, sometimes you don't,
Sometimes you need it, then you don't and you let go...

Niciodată...

2011-12-08T19:43:00.000+02:00

     ...nu arunca cu noroi în sentimentele cuiva. Că o să vină ziua aia în care n-o să mai conteze cine a zis primul "adio" sau cine pe cine a părăsit. O să conteze doar ce a rămas după toate astea. Iubire, regrete, suferinţă. Şi când o să fii întrebat/ă dacă eşti fericit/ă n-o să poţi să spui că da.

     Şi încă una, tot pe proprie experienţă: Nu renunţa niciodată înainte să lupţi. Nu contează că n-o să reuşeşti. Important e să ai sufletul împăcat că tu ai încercat.

Indiferenţă

2011-12-04T14:47:00.000+02:00

Mereu i-am invidiat pe acei oameni superficiali, indiferenţi. Mereu mi-am dorit să fiu şi eu un pic pic pic mai indiferentă. Dar când din indiferent devi nesimţit...pardonne-moi, dar nu te mai invidiez deloc. Şi decât să fiu nesimţită...păi sincer îţi spun că mai bine sunt fraieră.
Şi dacă tot vorbim de indiferenţă...mi se pare penibil când un om se încăpăţânează să pară indiferent când de fapt nu e deloc aşa. Ca să ce? Ca să îmi demonstrezi că tu poţi şi eu nu? Bravo ţie :) Dar hai să îţi vând un pont: indiferenţa doare doar când e sinceră. Când nu...stârneşte râsul :) Pam pam :D

Reflections of a Skyline

2011-12-02T21:20:00.000+02:00

Am revăzut Reflections of a Skyline și mi s-au umplut instantaneu ochii de lacrimi. Mi-am amintit de o seară de vară, de luna plină, poate și de tine.
A fost frumos, dar s-a terminat. Nu-i nimic, mergem mai departe. Timpul trece, lucrurile se schimbă, iar noi devenim mai buni...separat.

sometimes...it's too late apologize

2011-12-02T16:20:00.000+02:00

Nu suport oamenii care aşteaptă tot timpul ca celălalt să facă primul pas. Mă calcă pur şi simplu pe codiţă când aud : "lasă că e timp, poate mâine îmi fac curaj, poate...". Ştii ceva? Poate mâine n-o să mai existe. Poate omul respectiv o să moară. Sau poate mâine o să fie prea târziu. Te-ai gândit la asta? Nu. Şi crede-mă, nu există nimic mai chinuitor decât să ştii că e prea târziu, să ştii că a fost în mâinile tale să faci ceva, şi pur şi simplu nu ai acţionat la timp, să ştii că ai pierdut pe cineva doar pentru că ai ezitat. Tot timpul am fost de părere că decât să regreţi că nu ai încercat un lucru, mai bine să regreţi că l-ai făcut. Chiar dacă lucrurile nu au ieşit aşa cum ai sperat. Măcar ştii că tu ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă. Dacă nu s-a putut, asta e, nu e vina ta.

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată."

:)

2011-11-27T10:55:00.002+02:00

Fii lângă mine, ţine-mă în braţe şi nu mă întreba nimic. Iubeşte-mă. Azi, mâine, întotdeauna. Poţi ?

Hold me in your arms and never let me go. Remember? :)

Noi, fetele :)

2011-11-26T18:58:00.002+02:00

Noi fetele...suntem de cele mai multe ori ciudate, greu de înţeles, capricioase, aeriene, uneori naive, alteori prea orgolioase şi chiar insuportabile. Ne dorim imposibilul, căutăm băiatul perfect, care să ne facă să ne simţim speciale, care să ne facă să râdem, să visăm, să trăim, care să îşi amintească de ziua noastră, de prima întâlnire, de primul sărut, de prima ceartă, care să ne surprindă mereu cu gesturi drăguţe, cu mesaje haioase, care să ne facă să descoperim lucruri şi sentimente noi, care să ne iubească. Cu toate acestea, atunci când ne îndrăgostim, trecem cu uşurinţă peste faptul că au uitat de ziua în care ne-am cunoscut şi nici nu facem o tragedie dacă nu ne cumpără flori prea des... De ce? Pentru că iubim. Şi când iubim, oferim totul, de cele mai multe ori fără să cerem nimic în schimb. Nu zic că se întâmplă mereu aşa, e doar... cazul meu:) Sau mă rog, a fost. Poate încă mai e...nu ştiu :) Cert e că... eu cred că orice fată merită să fie respectată şi apreciată. Şi orice OM merită să primească exact atât cât oferă. Nici mai mult nici mai puţin.

Shakira - Antes de las seis

2011-11-25T18:08:00.000+02:00

Nu te comporta atât de straniu, nu fi dur precum o piatră,

Ţi-am arătat părticele de piele pe care lumina soarelui încă nu le-a atins...

Şi atâtea aluniţe pe care nici măcar eu nu le cunoşteam...

Ţi-am arătat forţa mea brută, călcâiul lui Ahile, poezia mea...

Ce vei face tu? Încă o istorie în plus...
Ce voi face eu dacă nu te voi mai vedea?

Dacă de atunci de când ai plecat

Am văzut noaptea căzând

Cu mult înainte de ora şase...

Cu mult înainte...

Nu lăsa barca să înainteze, fără să ridicăm ancora,
Către o insulă pustie şi pe urmă să vedem ce va fi
Dacă mă vezi lăsând armele jos, de ce-ţi lansezi rachete,
Dacă deja îmi cunoşti cele mai sensibile şi mai subtile puncte cardinale?

Ce vei face tu? Îţi va spune viaţa însăşi...
Ce voi face eu dacă nu te voi mai vedea?

Dacă de atunci de când ai plecat
Am văzut noaptea căzând
Cu mult înainte de ora şase...

Cu mult înainte..

Şi de când ai plecat
Am văzut noaptea venind
Înainte de ora şase....

Cu mult înainte...

2011-11-24T11:44:00.003+02:00

If you come any closer, I'm not letting you go.

Dragoste cu sila nu se poate

2011-11-19T17:36:00.001+02:00

Nu poţi să obligi pe nimeni să te iubească. Uneori, oricât de puternică ar părea, iubirea dispare, fără un motiv special, fără să fie vina cuiva. E greu să înţelegi şi să accepţi faptul că un om pur şi simplu nu te mai iubeşte. Pe de altă parte, e uşor să te agăţi de persoana respectiva, de amintiri, de trecut. Poţi să iubeşti un om chiar dacă el nu te iubeşte, chiar dacă te-a părăsit, chiar dacă a murit. Nu îţi poate spune nimeni pe cine să iubeşti şi pe cine nu, nici măcar tu nu poţi decide asta. Dar asta nu înseamnă că iubirea e reciprocă...Nu ai cum să întrebi pe cineva " De ce nu mă mai iubeşti? ". Nu ai dreptul să fii supărat pe un om pentru că nu te-a mai iubit. Nu e vina lui, şi de cele mai multe ori nu e nici măcar vina ta. Lucrurile astea se întâmplă pur şi simplu. Şi dacă nu găsim o explicaţie atunci când iubim, de ce să căutăm una atunci când nu mai iubim sau nu mai suntem iubiţi?

Mult timp am încercat să găsesc o explicaţie după ce omul pe care îl iubeam a decis pur şi simplu să plece. Dar a fost o prostie din partea mea, o pierdere de timp. Mult timp m-am simţit vinovată pentru o relaţie care din cauza mea nu a mai mers. Mult timp m-am simţit rănită, trădată, dezamăgită. Dar acum...acum ştiu că dacă nu am primit o explicaţie a fost pur şi simplu pentru că ea nu există. Îmi pare rău că am pierdut atâta timp şi că m-am purtat ca un copil de 2 ani care şi-a pierdut jucăria preferată. Îmi pare rău că am fost supărată şi că nu am realizat la timp că am pierdut un iubit, dar nu şi un prieten. E târziu să regret, ştiu. Am greşit. Şi cine greşeşte, plăteşte. Mai devreme sau mai târziu...

:)

2011-11-19T15:37:00.001+02:00

" E ca și cum ai țipa și nimeni nu te aude. Ai urme de rușine că cineva poate deveni atât de important, încât fără el nu mai simți nimic. Nimeni nu va ințelege niciodată cât de mult doare. Nu mai ai speranțe și nimic nu te poate salva, dar când se termină și totul e pierdut, aproape că iți dorești să ai din nou toate lucrurile acelea rele, pentru a le avea pe cele bune "

"Toţi băieţii sunt la fel"

2011-11-18T22:18:00.003+02:00

Mor când aud pe cineva ( o gagicuţă frustrată, in general ) spunând: "Toţi băieţii sunt la fel". Nu zău? Şi dacă sunt toţi la fel, la fel de nesimţiţi, idioţi şi cum le mai zici tu acolo în durerea ta, de ce am un presentiment că n-o să dureze mult până când o să te văd cu altul? Şi de ce parcă te aud spunând că " el e altfel " ? Hm, oare de ce?

Niciodată n-am fost de acord cu ideea "hai să îi judecăm pe toţi în funcţie de unul". NU EXISTĂ doi băieţi la fel. Poţi să fii dezamăgită, minţită, înşelată de n ori, dar niciodată nu va fi la fel.

Sau...poate voi chiar aveţi parte de băieţi identici, iar eu sunt mai norocoasă şi îi aleg doar pe cei diferiţi, speciali, unici :> Şi în cazul ăsta dragelor...nu pot decât să vă compătimesc. Sincer :) Aaa, sau nu, ştiu :D Poate voi toate care aveţi gândirea asta primitivă sunteţi la fel :) Şi de asta vă meritaţi soarta. Am zis-o. Hihihi :D

Cum e să nu îţi pese ?

2011-11-18T19:18:00.000+02:00

N-am ştiut niciodată să fiu o târfă. La figurat, că despre asta e vorba. N-am ştiut niciodată să nu îmi pese, n-am ştiut să îmi bat joc de sentimentele cuiva, n-am ştiut să urăsc. N-am ştiut niciodată să iubesc puţin. N-am ştiut niciodată să ascund ce simt, n-am ştiut să îmi controlez emoţiile, n-am ştiut să îmi stăpânesc lacrimile. N-am ştiut niciodată să întorc spatele cuiva care avea nevoie de mine. N-am ştiut niciodată cum pot unii să fie atât de superficiali. Mereu mi-am pus sufletul pe tavă, am lăsat bucăţi din mine oamenilor. Şi aşa am ajuns goală. Goală pe interior. Şi puternică şi rece aproape ca o stâncă. Nu vreau să fiu rea, dar uneori dacă eşti prea bun eşti călcat în picioare şi ajungi să cari o cruce mult mai grea decât meriţi.

Hai, te rog, învaţă-mă să fiu aşa...ca tine. M-ai învăţat să iubesc, acum învaţă-mă să te urăsc.

" Nu spune niciodată tot ceea ce ştii, nu arăta niciodată tot ceea ce simţi "

Melodia zilei :)

2011-11-13T15:20:00.001+02:00

Incredibil ! :))

2011-11-12T23:16:00.002+02:00

   Vă rog eu mult, insist chiar, dați play înainte de toate. Eu am râs destul, mai râdeți și voi :)

     După ce mi-am petrecut ziua cu cineva care mi-a făcut capul calendar pentru că spunea din 7 în 7 secunde INCREDIBIL, am zis să văd și eu ce are omu', ce a pățit saracu', ce l-a marcat așa... Și ghiciți ce? După ce am văzut minunatul filmuleț, l-am înțeles.

      Ce să zic... trăim în România :) Altă explicație nu există.

      Cum zicea cineva: " Frumoasă țară, păcat că-i locuită ! "

      Pam pam :D

Winter is coming...

2011-11-12T23:03:00.002+02:00

Vine iarna și parcă e ciudat să te plimbi singură pe stradă, fără cineva care să renunțe la buzunarul lui călduros pentru a te ține pe tine de mână, cineva care să îți țină geanta, cineva care să aibă grijă de tine, cineva care să te țină în brațe când îți e frig, cineva cu care să te plimbi prin orașe străine, pe străzi pustii, prin zăpadă, cineva cu care să faci oameni de zăpadă și poze haioase, cineva cu care să bei o ciocolată caldă seara, la lumina discretă a focului din șemineu...

Cum zicea cineva : E greu cu băieți, dar fără...

Sursa poza: aici

Nimeni nu pierde pe nimeni

2011-11-11T16:49:00.001+02:00

"M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."

[ Paulo Coelho ]

Can you really forgive if you can't forget ?

2011-11-06T13:42:00.004+02:00

Mereu am fost de părere că e bine să ierţi greşelile oamenilor de lângă tine, chiar dacă te-au rănit sau dezamăgit. Iertarea ne face mai buni şi ne ajută să fim împăcaţi cu noi înşine. A greşi e omeneşte. Cu toţii o facem. Şi toţi avem nevoie de iertare.

Desigur, ştiţi cu toţii emisiunea Iartă-mă, faimoasa emisiune la care te duceai după ce te-ai certat câţiva ani buni cu vecinu' sau după ce îţi abandonai copilul cine ştie pe unde şi nu te interesai de el 20 de ani, îi ducea o gagică un buchet de flori din partea ta, împreună cu toate părerile de rău cuvenite, îi puneai şi melodia aia de chin şi dor şi jale cu Dar te rooog, iartă-măăă sau cum era, şi gata împăcarea. Dar pot să pariez că împăcările astea nu ţineau mai mult de 2 - 3 zile, ghici de ce? Pentru că oamenii nu puteau să uite certurile din ultimii ani sau lipsa părinţilor din viaţa lor doar aşa, că le-ai trimis tu trei buruieni.

Obişnuiam să spun că eu pot ierta orice, dar nu pot uita nimic. Şi chiar aşa şi este. Nu am putut niciodată să urăsc pe cineva, orice mi-ar fi făcut omul respectiv. Cu toate acestea, nu am uitat niciodată dacă un om m-a jignit, minţit sau dezamăgit. Sunt oameni în viaţa mea care deşi m-au rănit cândva acum îmi sunt prieteni, dar asta nu înseamnă că am uitat. Mi-am dat seama că pentru a-ţi face un prieten trebuie să mai închizi câte un ochi, dar pentru a-l păstra uneori e nevoie să îi închizi pe amândoi... Serios, chiar aş vrea să iert şi să mă detaşez de toate amintirile neplăcute, dar nu pot frăţică să uit nici dacă te pui tu frumuşel în cap şi dansezi rumba. Şi ştii ce e cel mai ciudat? Că poate eu stau aici şi îmi storc creierii gândindu-mă dacă e sau nu bine ceea ce fac, dacă într-adevăr pot să iert având în vedere că nu pot să uit, iar tu poate că nici nu îţi doreşti să te iert. Sau îţi e indiferent. Aşa-i?

Şi totuşi mă întreb... Chiar putem ierta dacă nu putem uita? Chiar se poate numi iertare dacă de fiecare dată când te întâlneşti cu omul respectiv îţi aminteşti că ţi-a făcut rău cândva? Dacă nu reuşeşti să uiţi, nu înseamnă că rămâi cu resentimente, cu ranchiună, cu frustrări, cu teama că vei fi din nou rănit?

Ce înseamnă de fapt să ierţi?

Halloween în stilul XI A

2011-11-04T21:45:00.002+02:00

Păi dacă e Halloween, să ne deghizăm, zic :)

Cum să fii un dobitoc pe mess

2011-11-04T21:31:00.003+02:00

Add pe mess : id necunoscut. Bineînţeles, id gen : gigică jmecheru, vasilică bossu, ionel şefu şi ştiţi voi, d-alea de ieste cul. Buuun, şi zic eu fată drăguţă : " hai să nu fiu nesimţită si să văd ce vrea omu', poate îl cunosc...". Şi îi dau accept.

Cazul 1: Văd eu că respectivul n-are de gând să se prezinte, mă gândesc că na, o fi timid săracu', aşa că îl întreb eu foarte amabilă cine e. Asta e partea în care nu ştiu dacă să mă tăvălesc pe jos de râs sau să o iau la fugă direct : " Ştii,nici nu ştiu cum să îţi explic...Ne mai întâlneam noi anul trecut pe hol la liceu şi mă uitam eu în ochii tăi". Hai să mori tu? Hm, da, să ştii că eşti singurul care s-a uitat vreodată în ochii mei. Sigur te ştiu.

Cazul 2: Mă întreabă tipul " Ce mai faci?" ( ca şi cum ne-am cunoaşte de o viaţă ). În fine, îi răspund şi îl întreb cu ocazia asta şi dacă ne cunoaştem cumva. Evident, răspunsul e "Nu, dar tocmai asta vreau, să ne cunoaştem mai bine". Ăsta e momentul în care nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Dar vine următorul moment, în care clar n-am cum să nu leşin de râs, când văd că mă întreabă respectivul : " Auzi, ai prieten?" Ce măăă??? Adică nu ştie cum arăt, dar vrea să ştie dacă am prieten domne, că asta e cel mai important. Dacă sunt cumva singură şi tocmai el e ceea ce aşteptam? Buun, şi îmi revin eu din criza de râs şi îi zic frumuşel că nu, eventual. Iar el zice "Şi n-ai vrea să ai?" Hai că deja eşti prost. Pa pa şi ignore mămică :)

Cry me a river

2011-11-02T09:21:00.000+02:00

Cry me a river baby, because you'll never find someone like me !

2011-10-30T00:12:00.000+03:00

Param pam pam...sunet de tobeee...1000 de vizualizări :)

Lupţi sau renunţi ?

2011-10-28T23:19:00.001+03:00

Oamenii sunt de două feluri : Unii sunt cei care aleg de fiecare dată să lupte, cei cărora le e greu să renunţe la un lucru ( om ) pe care îl iubesc şi încearcă să îl păstreze alături de ei oricât de mult i-ar costa, cei pe care îi poţi da afară de 100 de ori, ei vor continua să vină de la uşă la geam şi invers, cei care lasă de la ei, cei care roagă, care iartă. Ceilalţi... sunt oamenii laşi, care aleg să renunţe înainte de a încerca să lupte, care zic "asta a fost să fie" şi merg mai departe cu capul sus, fără să le pese, fără să îi doară, fără regrete.

...şi am avut tendinţa să zic "Hai, te rog, spune-mi că se mai poate, spune-mi că nu e prea târziu..." , dar am renunţat la timp. Da, am renunţat. Am renunţat să lupt, să cred, să sper. Am renunţat la tine.

Regrete ? Eu nu am regrete :)

We found love in a hopeless place :)

2011-10-23T15:48:00.002+03:00

Melodia cu care îmi încep fiecare dimineaţă, care mă înveseleşte mereu:

Nu cred că are rost să încep să vorbesc acum despre toate lucrurile frumoase pe care mi le transmite această melodie, că nu mă mai opresc :D Vă las versurile, care sunt absolut superbe :

Yellow diamonds in the light

And we’re standing side by side
As your shadow crosses mine
What it takes to come alive

It’s the way I’m feeling I just can’t deny
But I’ve gotta let it go

We found love in a hopeless place
We found love in a hopeless place
We found love in a hopeless place
We found love in a hopeless place

Shine a light through an open door
Love and life I will divide
Turn away cause I need you more
Feel the heartbeat in my mind

It’s the way I’m feeling I just can’t deny
But I’ve gotta let it go

We found love in a hopeless place
We found love in a hopeless place
We found love in a hopeless place
We found love in a hopeless place

Comparisons...

2011-10-22T17:51:00.003+03:00

Sarah Jessica Parker once said : “What ultimately defines a relationship is another relationship.”

     Nimic mai adevărat de atât. Întotdeauna avem tendinţa de a face comparaţii între relaţii, între oameni, între sentimente. Şi a compara două relaţii e firesc, în sensul de a spune " am fost mai fericit/ă cu x decât cu y " sau " cred că mă potriveam mai bine cu Gigel decât cu Costel ". Ceea ce nu mi se pare firesc este să compari sentimentele tale pentru doi oameni diferiţi. Nu poţi iubi doi oameni în acelaşi fel, deci nu poţi face o comparaţie între cele două iubiri. Nu poţi spune că ai iubit mai mult pe cineva. Când iubeşti, iubeşti şi atât. Nu există a iubi puţin şi a iubi mult. E simplu, ori iubeşti, ori eşti doar ataşat sau îndrăgostit de persoana respectivă.
   Şi încă un lucru care mi se pare cam...absurd, să zic aşa, e ca după o despărţire să refuzi să mai cunoşti pe cineva, să refuzi să fii cu cineva sau să îl compari pe fiecare cu fostul. Nu zice nimeni să te arunci în braţele primului venit. E normal să suferi o perioadă, să nu ai chef să ieşi, să simţi nevoia să fii singur. Dar nu e ok să suferi la nesfârşit, sau să nu mai dai nimănui o şansă să te cunoască, mergând pe principiul : " Nimeni n-o să mai fie ca el". Da domne, el era perfect, nimeni nu e ca el. De asta v-aţi despărţit, de bine ce vă era, aşa-i?
     În concluzie, eu zic să încercăm să nu mai comparăm sentimentele şi oamenii, pentru că până la urmă asta duce doar la frustrări. Trebuie să înţelegem că oamenii sunt diferiţi şi, mai ales, că n-o să iubim niciodată doi oameni în acelaşi fel.

Citatul zilei :)

2011-10-21T23:17:00.000+03:00

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş fi ştiut că aceea era ultima oară când te vedeam dormind, te-aş fi îmbrăţişat foarte strâns şi l-aş fi rugat pe Dumnezeu să fie păzitorul sufletului tău. Dacă aş fi ştiut că aceea era ultima oară când te vedeam ieşind pe uşă, ţi-aş fi dat o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş fi chemat înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş fi ştiut că aceea era ultima oară când auzeam vocea ta, aş fi înregistrat fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş fi ştiut că acelea erau ultimele minute în care te vedeam, ţi-aş fi spus “te iubesc” şi nu mi-aş fi asumat, în mod prostesc, gândul că deja ştiai.

Mi-am permis să modific puţin citatul pentru a se potrivi cu starea mea de spirit actuală :) Nu, nu sunt tristă, nu regret. Doar că...dacă aş fi ştiut aceste lucruri, aşa aş fi procedat. Şi dacă am învăţat ceva din povestea asta e că trebuie să te desparţi mereu de cei dragi prin cuvinte calde, pentru că poate fi ultima dată când îi vezi.

2011-10-16T15:48:00.001+03:00

Ştii ce mă întreb? Cum ar fi fost dacă nu te-aş fi cunoscut niciodată?

Prima ninsoare :)

2011-10-16T12:54:00.002+03:00

Ninge :X Prima ninsoare mă înveseleşte întotdeauna. Cum e posibil să nu te bucuri de primii fulgi de zăpadă, să nu îţi placă, să nu îţi doreşti să te trezeşti a doua zi, să priveşti pe geam şi să fie totul alb? Eu iubesc iarna şi bineînţeles şi prima ninsoare, fie ea şi în octombrie :D

Mi-am amintit azi de o melodie frumoasă. Îmi aminteşte de iarnă, de fulgii ăia mari de zăpadă din ziua aia de decembrie.

Fiindcă eu ţin minte cum ningea
Şi fulgii se-aşezau pe haina ta...

Dacă vreau, pot :)

2011-10-16T01:38:00.001+03:00

Aş putea să spun că e o nouă sâmbătă în care stau în casă, singură, fără nimic important de făcut, că am avut câteva încercări eşuate de a-mi face unghiile, că m-am uitat la un film trist şi că încă am lacrimi în ochi.

Dar nu, prefer să spun că deşi e sâmbătă ( de fapt, de o oră şi ceva e duminică, dar hai :D ) şi sunt singură acasă m-am simţit excelent. Am simţit la un moment dat că încep să mă plictisesc dar m-am tratat cu gel de duş cu lapte şi miere ( preferatul meu ), cu multe prăjituri şi un film superb. Mi-am făcut unghiile albastre, nu mi-au plăcut, le-am şters, le-am făcut roşii, pentru ca apoi să le şterg din nou. Filmul pe care l-am văzut ( revăzut mai bine zis ) e Never let me go, pe care dacă nu l-aţi văzut eu zic să vă grăbiţi că nu ştiţi ce pierdeţi. Pe mine mă face să plâng de fiecare dată. E drama unor tineri care, deşi se iubesc, nu au dreptul să se bucure de această iubire, nu au dreptul la viaţă. E foarte trist filmul, dar extrem de frumos.

Cineva mi-a zis în seara asta că eu mereu iubesc ce nu trebuie. Ei şi? Nu m-a deranjat deloc. Am râs chiar. Mai ales că ştiam că are dreptate, mă cunoaşte prea bine.

Constat pe zi ce trece că dacă îmi propun ceva, reuşesc. Şi dacă vreau să zâmbesc, e cam greu să mă faci să plâng. Oricine ai fi tu. Singurele care îmi mai fură câte o lacrimă sunt filmele bune, dramele ca Never let me go, Titanic, If only, A walk to remember, Sweet November, Love story ( şi ar mai fi câteva dar nu mi le amintesc acum ) pe care vi le recomand cu mare drag.

Şi dacă tot nu v-am convins că merită să vă uitaţi la Never let me go, vă las şi trailer-ul + câteva cuvinte spuse de Kathy la sfârşitul filmului :

Kathy : Au trecut două săptămâni de când l-am pierdut. Am primit notificarea mea acum. Prima mea donare va fi intr-o lună. Vin aici şi îmi imaginez că aici e locul în care tot ce am pierdut din copilărie până acum s-a curăţat. Îmi spun că, dacă ar fi adevărat şi aş aştepta destulă vreme, o figură firavă ar răsări la marginea câmpului şi s-ar mări treptat până aş vedea că e Tommy. Mi-ar face din mână şi poate chiar m-ar striga. Fantezia n-a zburat dincolo de limita asta. Nu pot s-o las. Îmi spun mereu cât de norocoasă am fost că am petrecut chiar şi timpul ăla cu el. Dar nu m-am putut lămuri dacă erau vieţile noastre chiar atât de diferite de vieţile oamenilor salvaţi. Noi ne sfârşim cu toţii. Dar poate niciunul dintre noi nu înţelege drama existenţei proprii. Şi nici nu simte că a trăit destul.

2011-10-15T18:02:00.001+03:00

E ciudat că atunci când un om se încăpăţânează să te facă să îl uiţi, va reuşi în cele din urmă. Şi mai ciudat de atât e că după ce va reuşi îşi va da seama că nu asta îşi dorea cu adevărat.

Yes, I would have loved you... forever. Now, please go. I don't love you anymore.

Happiness :)

2011-10-14T22:18:00.001+03:00

Am avut o săptămână frumoasă. Luni m-am cântărit şi îmi venea să iau cântarul în braţe de fericire. Încă 2 - 3 kilograme şi o să fiu pe deplin mulţumită. Ascult numai melodii frumoase. Am reuşit să îndepărtez tot ce a fost urât în viaţa mea şi tot ce îmi făcea rău. Am un zâmbet cretin pe faţă. Văd lucrurile cu totul altfel acum. Nu îmi plac oamenii care dramatizează tot. Deşi am impresia că şi eu eram aşa... Dar nu mai sunt. Nu mă consider înţeleaptă, nu am prea multă experienţă, dar suficientă pentru a putea spune că viaţa nu e o dramă. Nu am fost fericită toată viaţa, dar am gustat din fericire suficient cât să cred în ea şi să o caut la fiecare pas. Nu putem să fim fericiţi mereu. Dacă am fi, ar mai valora ceva pentru noi? Viaţa asta e şi aşa prea scurtă. De ce să facem o dramă? De ce să plângem? Mereu căutăm pe cineva la care să ne mai plângem puţin sau care să ne plângă de milă, mereu suntem nemulţumiţi. De câteva zile încerc să nu adorm niciodată supărată. Şi să încep fiecare dimineaţă cu un zâmbet. Nu îmi iese mereu, dar măcar încerc. Nu e bine să ţii în tine ură, resentimente, ranchiună. Nu îi vei face rău celui pe care îl urăşti, ci ţie. Sunt fericită că lucrurile încep încet încet să revină la normal. Nu mă mai agit, nu mă mai stresez, iar lucrurile curg... bune, rele, nu contează. Toate fac parte din viaţa mea. Şi la ce concluzie am ajuns? Că dacă vrei, poţi. Şi că într-adevăr fiecare sfârşit e un nou început.

There is no black and white situation. It's all part of the life. High, lows, middles...

Sursă photo: aici

Adele

2011-10-10T14:13:00.000+03:00

Pe repeat azi : Adele
În primul rând, Someone like you:

Urmată de Don't you remember:

...şi Make you feel my love:

...şi nu în ultimul rând One and only:

Time to say goodbye

2011-10-10T00:00:00.009+03:00

Post şters. Nu merită.

Singură.

2011-10-09T16:49:00.006+03:00

Azi mă simt singură. Poate e vremea de vină, sau poate nu. Cert e că nu m-am mai simţit de mult aşa. Îmi lipsesc zilele în care mă trezeam zâmbind ~~lângă el.~~
Mai bine te chinui din nou decât să fii un om aşa singur.

Melodia pe care am tot ascultat-o azi:

2011-10-09T12:50:00.001+03:00

Îmi lipseşti.

2011-10-08T19:49:00.000+03:00

" Este în regulă să apari la uşa unui tip cu o duzină de trandafiri şi să-ţi declari iubirea nemuritoare. Este în regulă să bei prea mult şi să-ţi suni fostul de 20 de ori şi apoi să mori de ruşine când iţi dai seama că numărul tău probabil îi apare la numele celui care sună. Este în regulă, pentru că a te face de râs din dragoste este legat de tine, de cât de mult ai de oferit şi de cât de departe eşti dispusă să mergi pentru a-ţi păstra inima deschisă atunci când totul în jur te face să-ţi doreşti s-o închizi. "

despre mămici..... zice-ţi-le cum vreţi :|

2011-10-08T18:17:00.002+03:00

Am auzit azi întâmplător o discuţie care m-a lăsat...mască. O tipă, femeie în toată firea, vorba aia, discuta cu o altă femeie despre fetiţa ei, o dulceaţă de copil de 4 anişori, genul ăla de copil care nu stă o secundă pe loc, dar pe care îţi vine să îl mănânci de cât de dulce e. Buuun, până aici toate bune şi frumoase. Şi ce zice la un moment dat fericita mămică? " Aaa, pe mine mă ştie de frică. Dar o şi bat. O bat de mamă mamă! " Ce măăăă ?!?!?!?

Şi acum întreb şi eu: Ce fel de mamă ar vorbi aşa despre copilul ei? Că eşti tu o nebună care crede că aşa e cel mai bine să îşi educe copilul e una, dar măcar nu te mai lăuda, te rog, că n-o să te invidieze nimeni. Nu le înţeleg pe mamele care îşi bat copiii. Ar trebui să îi mulţumească Lui Dumnezeu că au copii sănătoşi, energici. Că alţii poate şi-ar dori să aibă cine să le deseneze pereţii cu carioci sau să le spargă o farfurie, dar fie nu au copii fie sunt bolnavi.

Şi uite aşa am ajuns din nou la concluzia că nu mai ştim să apreciem ce avem. Şi că lumea asta a înnebunit de tot...

:)

2011-10-07T19:33:00.001+03:00

"E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţii fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!"

[ Paulo Coelho ]

Bună dimineaţa, ce frumoasă este viaţa ! :)

2011-10-02T10:51:00.004+03:00

Azi...sunt fericită :) Afară e soare iar în camera mea miroase a vanilie. Nu a mai mirosit de mult. Vanilia mă binedispune mereu. Consider că viaţa asta e prea scurtă ca să fiu tristă. Nu pot trăi prezentul cu gândul la trecut. Sunt un om norocos pentru că am o familie care mă iubeşte şi câţiva prieteni pe care dacă îi sun noaptea la 2 că mi s-a rupt o unghie vin cât ai clipi. Întotdeauna am reuşit să fac cam tot ce mi-am propus şi ştiu că voi reuşi şi acum. Concluzia? Sunt fericită :) Asta e tot ce contează.

Şi după atâta timp, parcă aş bea o cafea :D Îmi e dor de mirosul ei.

O cafea neagră voi servi, totuşi

Din mâna ta,
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Dorinţă

2011-10-01T23:48:00.003+03:00

Post şters, nu merită.

the end

2011-09-30T21:05:00.006+03:00

     Sunt clipe în viaţa mea când ţi-aş spune tot ce simt.
     Am traversat mintal cele şase luni cu tine și am realizat că multe momente nu au fost roz. E uimitor cât de mult am crezut în tine și cât de puțin am crezut în mine. A fost pentru prima dată când nu am vrut să pun suflet, dar până la urmă am pus mai mult ca niciodată. Noi am știut să fim mereu altfel, știi tu bine la ce mă refer când spun asta. Diferența dintre noi doi a fost că eu ți-am spus mereu ce am simțit și ce m-a deranjat, tu în schimb niciodată. Eu ți-am explicat mereu de ce am făcut anumite lucruri și de ce am luat anumite decizii, tu nu. Nu, nu mă înțelege greșit, nu îți reproșez nimic. Ce rost ar avea? Oricum pentru tine lucrurile au fost mereu foarte simple și clare, eu eram cea care făcea totul să pară prea complicat, nu?
     Dacă până acum ceva timp mai aveam o speranță, acum am pierdut-o și pe aia. Da, ai reușit să mă dezamăgești încă o dată. Nu contează, m-am obișnuit deja să vii și să pleci când ai chef. Dar nu mai pot, serios... Consider că eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru noi. Sau mă rog, ce a mai rămas din noi... Şi cred că dacă s-a ajuns aici nu e pentru că eu am vrut aşa. Chiar nu am vrut, chiar îmi doream să fie altfel pentru că am ţinut la tine şi nu am crezut nici o secundă că după tot ce a fost vom ajunge să ne purtăm ca doi străini. Dar asta e. Nu am de ales. Îmi pare rău că nu ţi-am furat un sărut de rămas bun. Şi îmi pare rău că nu pot să rămân cu o amintire frumoasă a tot ce a fost. Nu mai pot. Și dacă până acum ceva timp îmi doream să te văd fericit, să îți fiu alături măcar ca prietenă și să știu că îți e bine, acum după ce am încercat să fac și asta nu îmi mai doresc nimic. Dacă aș șterge luna asta din calendar poate încă aș ține la tine. Am vrut să fim prieteni pentru că m-am gândit că ai făcut parte din viața mea cândva și că nu vroiam să se termine așa. Dar tot ce s-a întâmplat în ultimul timp m-a ajutat să îmi dau seama că e mai bine să mă îndepărtez de tine. Am fost din nou naivă. Te pricepi să minți. Dar nu mă mai doare. Nu mă mai uimește nimic din ceea ce faci și nu mai încerc să te înțeleg că nu ar avea rost. Dacă pentru tine orgoliul a fost mai important asta e. Dar ține minte: când iubești pe cineva nu iți e greu să spui "Îmi pare rău" sau "Iartă-mă".
     Te-am iubit până în clipa în care mi-am dat seama că iubire cu sila nu se poate. Și să iubesc și să nu fiu iubită nu e o variantă. Nu în ochii mei. Și nu îmi place să mă rog de nimeni, știi bine. Ca să îţi descifrez sufletul aveam nevoie de o busolă pe care nu aş fi avut-o niciodată. Înainte era suficient să te privesc în ochi ca să ştiu dacă îţi e bine sau rău, dacă eşti fericit sau trist. Acum nu mai ştiu. Ochii tăi, atât de expresivi, nu îmi mai spun nimic. Poate sunt şi acum expresivi, dar pentru altcineva. Pentru mine au fost odată.
      Îmi doresc să fie ultima dată când scriu despre noi. Chiar vreau să termin cu tot ce a fost. Nu îmi vine să cred că nu am reuşit să mă detaşez de povestea asta până acum. Sunt sătulă de zâmbete false, de lacrimi false, de suflete false. Sunt sătulă să mă întreb de ce ai ales să fie așa. Cred că merit mai mult de atât. Poate trebuia să se termine aşa ca să realizez cât valorez.

P.S. Şi acum când îţi întâlnesc privirea încă mă mai pierd...deocamdată.

Toamnă în doi

2011-09-18T14:53:00.007+03:00

De n-ar fi fost ceaţă
Ai fi văzut cât te iubeam,
De n-ar fi fost frig
Ai fi simţit cum tremuram,
De n-ar fi fost ploaia
Ai fi ştiut că plângeam,
Şi-ai mai fi stat...
Dar a fost ceaţă, frig şi ploaie
Şi-ai plecat...

De n-ar fi fost noapte
Ai fi văzut cum te priveam,
De n-ar fi fost vânt
Ai fi ştiut că te chemam,
De n-ar fi fost rece
Ai fi simţit cât te doream,
Şi-ai mai fi stat...
Dar a fost noapte, vânt şi rece
Şi-ai plecat...

2011-09-17T23:42:00.002+03:00

Sunt atâtea lucruri pe care nu am avut curajul să ţi le spun... Ce să îţi zic? Că mă gândesc la tine când mănânc, când merg, când dorm ?!? Că nu te înţeleg deloc, dar tot îmi lipseşti ? De ce îmi e atât de greu şi de teamă să îţi spun ce simt? În faţa ta am fost mereu neputincioasă. Nu am putut să te aduc înapoi când ai plecat, nu am putut să îţi spun că sunt fericită când te-ai întors, nu am putut să te îmbrăţişez când te-am revăzut. Şi poate cuvintele astea arată frumos în scris, dar dacă aş încerca să ţi le spun probabil mi s-ar pune un nod în gât şi ar suna ca dracu... Mai bine tac şi... şi atât.

Şi dacă tu nu mai ştii ce vrei, acum nici eu nu mai ştiu...

Nu mai ştiu ce vreau.

2011-09-09T19:41:00.003+03:00

Toamnă afară, toamnă şi în suflet.

Vise, iubire, emoţii...

2011-09-08T21:05:00.000+03:00

Cu melodia asta, Eli mi-a furat un zâmbet şi două lacrimi.

...but I'm lost, confused, with no guiding light left inside

2011-09-08T09:36:00.003+03:00

Sunt fraieră. Fraieră de mor. Nu înţeleg ce dracu mi se întâmplă şi cum am lăsat să se ajungă aici. Mereu am crezut că am înţeles viaţa asta mai bine decât multe alte fete şi că am situaţia sub control. Acum... pur şi simplu nu mai ştiu ce vreau. Se presupune că timpul ar trebui să le rezolve pe toate, că ar trebui să uit, să fiu fericită. Ei bine, nu sunt. Deloc. Fac ce fac şi ajung în acelaşi loc din care am plecat. Cred că am greşit enorm când am ales să tac. Poate dacă aş fi vorbit la timp nu aş mai fi avut acum atâtea întrebări fără răspuns, atâtea lucruri de spus şi de clarificat. Şi poate nu m-aş fi trezit azi la ora 8 dimineaţa cu lacrimi în ochi. Spuneam aici că eu nu regret nimic. Uite că azi regret. Multe. Aşa de multe încât îmi vine să mă dau cu capul de pereţi.

Nu mai ştiu ce să fac... Am analizat toate variantele posibile şi nu văd niciuna care să ducă la ceva bun. Şi dacă eu nu sunt fericită, măcar să încerc să nu mai fac şi pe altcineva nefericit, nu? M-aş simţi şi mai groaznic. Deci...o să merg mai departe, dacă tot am luat-o pe drumul ăsta. Poate o să fie bine aşa. Poate.

Sunt tristă. Dar ştiu că Pământul n-o să se oprească în loc din cauza asta, nici nu se termină viaţa aici.Aia e.

Just perfect !

2011-09-07T10:57:00.001+03:00

Nichita Stănescu

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai văd, uneori,
Că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
Că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
Şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
Iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
Într-o dragoste mare.

What is in the past... stays in the past :)

2011-09-07T00:00:00.004+03:00

N-am mai scris de mult un post lung. Cred că am încercat oarecum să fug de ceea ce simt. De câteva zile tot dau ”Postare nouă”și mă uit la pagină. Hm, da, e drăguță, e albă, hai să n-o murdărim cu lucruri triste. Click sus, dreapta, ”X”și gata. Peste două-trei ore la fel. Și tot așa zilele astea.

Când am făcut blogul ăsta eram fericită. Nu ştiu exact de ce l-am făcut. Dar ştiu că vroiam să scriu lucruri frumoase, despre viaţa mea, despre oamenii de lângă mine, despre iubire. Cu timpul însă lucrurile s-au schimbat. Viaţa mea s-a schimbat. La fel şi eu... Am început să scriu despre lucruri triste pentru că erau pare din sufletul meu. Scriam mult, îmi vărsam tot amarul aici. Uneori scriam plângând. Eram o persoană slabă, nu mai aveam nici un pic de încredere şi de voinţă. Îmi aminteam cum spuneam cândva că pe mine n-o să mă facă niciodată un băiat să plâng, că n-o să reuşească nimeni să mă schimbe. Dar apoi a apărut el şi lucrul ăsta pur şi simplu nu a mai depins de mine. Dumnezeu ştie cât m-am străduit să fiu puternică, să nu îmi pese, să trec peste şi să merg mai departe cu fruntea sus... Dar făceam ce făceam şi ajungeam în acelaşi loc, la aceleaşi sentimente. Timpul a trecut, amintirile sunt tot acolo, la fel şi o parte din inima mea, dar lacrimile le-am lăsat în urmă. Pentru ce să plâng? Până la urmă poate că a fost mai bine aşa. Pentru amândoi.

Zâmbesc, zâmbesc oricât de amară ar fi ziua mea, pentru că am realizat că timpul trece mai repede şi mai uşor dacă zâmbeşti. Şi vorba aia, în trecut nici zeii nu mai pot schimba nimic. Nu am de ce să sufăr. Suferă un om care e bolnav, care mănâncă din gunoaie, care doarme sub un pod, nu eu... Aş fi nerecunoscătoare faţă de viaţa asta şi faţă de toate lucrurile bune pe care mi le-a oferit dacă aş mai suferi pentru fiecare moft de-al meu.

Şi acum, poate cam târziu, îmi propun să cred în oameni şi mai ales în mine. Poate că nu e tocmai totul perfect, dar de când perfecţiunea înseamnă fericire? Nu ştiu ce am de gând să fac, încotro mă îndrept. Ideea e că... nu îi pot spune "adio" încă. Şi ce? Nici măcar nu vreau. Îmi e bine aşa.

Trecutul e trecut.

I wish...

2011-09-06T17:32:00.002+03:00

Plouă. E una dintre zilele alea în care tot ce vreau să fac e să stau în camera mea, în patul meu, cu o ciocolată caldă şi nişte biscuiţi, să mă uit la un film ( din nou ). Cineva să mă ţină în braţe şi să îmi spună " sănătate" de fiecare dată când strănut ( da, încă sunt răcită, de mai bine de o săptămână şi nu îmi mai trece odată :@ ). Să fim doar noi doi şi ploaia. Atât.

Sursă photo : aici

2011-09-06T13:46:00.001+03:00

Never a failure, always a lesson. Punct.

( p.s. cred că mi-ar trebui şi mie un tatuaj ca al Rihannei, poate aşa mi-ar intra biiine de tot în cap cuvintele astea atââât de adevărate. )

I miss myself...

2011-09-04T00:09:00.003+03:00

Uneori nu realizăm că e suficient să îi spunem " te rog, rămâi! " unui om pentru ca el să facă acel lucru. Mereu facem lucrurile să pară muuult mai complicate decât sunt de fapt. Îi lăsăm pe oamenii pe care îi iubim să plece doar pentru că nu avem curajul să îi rugăm să rămână. Ne despărţim prin cuvinte reci, ne rănim, suferim. Şi toate astea pentru ce? Pentru că nu avem curaj să recunoaştem ceea ce simţim? Pentru că vrem să părem puternici? Ce vrem să demonstrăm de fapt? Că nu mai ştim să iubim, să simţim, să dăruim? Nu înţeleg... nu mă înţeleg. Nu mă mai recunosc uneori. Şi îmi e dor de mine. Aşa cum eram, naivă, optimistă, fraieră uneori, dar eram fericită. Acum sunt exact opusul. Şi cel mai ciudat e că nu ştiu unde vreau să ajung de fapt, ce vreau să demonstrez şi mai ales cui, dar am impresia că îmi fac rău singură.

Make a choice...

2011-09-02T20:47:00.003+03:00

Astăzi aş vrea să am curajul să fac ceea ce simt, nu ceea ce cred că e normal să fac. Aş vrea să nu îmi mai fie teamă nici de trecut, nici de prezent, nici de viitor. Aş vrea să renunţ pentru o clipă la orgoliu şi să fiu sinceră. Aş vrea să uit tot şi să am puterea să o iau de la capăt încrezătoare, optimistă, fericită. Aş vrea să dau timpul înapoi.

Şi tot astăzi realizez că nu o să mai fie niciodată ce a fost, că eu nu o să mai fiu eu, că lucrurile s-au schimbat, la fel şi noi, că eu nu mai am nici curaj, nici încredere, nici putere...

Sunt obosită, stresată, mă deprimă vremea asta şi nu îmi place când sunt forţată să renunţ la un lucru ( om ) pe care îl iubesc. Nici măcar nu mai ştiu ce vreau... Tot ce ştiu e că trebuie să fac o alegere, să plec sau să rămân, să iubesc sau să urăsc, să cred sau să renunţ...

Only you

2011-09-02T11:14:00.002+03:00

Jurnal

2011-08-31T00:51:00.004+03:00

Îmi era dor de jurnalul meu. În seara asta mi-am făcut curaj, după o perioadă în care m-am prefăcut că nu există, să îl deschid. Am recitit câteva pagini. E ciudat, am impresia că tot ce am scris acolo am visat, că el nu a fost niciodată lângă mine, că nu a fost nimic real. Nu înţeleg cum a încăput atâta fericire în mine, cum un singur om mi-a făcut inima să bată de 10 ori mai repede, cum m-a făcut să zâmbesc doar cu o privire, cum m-a schimbat atât...

Îmi amintesc cum mă prosteam uneori, cum îl strângeam în braţe şi nu vroiam să îl las să plece, simţeam melodiile şi parcă fiecare vers ni se potrivea, visam, speram, eram fericită. Atâtea lucruri pe care nu mai ştiu şi nu mai pot să le simt... Atâtea lucruri pe care îmi e greu să mi le amintesc... Atâtea drumuri... Atâtea ocoluri... Atâtea alegeri... Atâtea greşeli...

:(

2011-08-23T22:59:00.003+03:00

Nu înţeleg cum naiba tocmai eu, care iubesc animalele enorm de mult, nu am deloc noroc în privinţa lor. Mereu a trebuit să se întâmple ceva cu animalele pe care le iubeam. Mereu. Nu e corect :(

Ieri dimineaţă am aflat că unul dintre cei trei câini ai mei a dispărut. La început nu mi-a venit să cred, am fost sigură că se va întoarce, ca de fiecare dată, dar timpul trece şi eu încep să îmi pierd speranţele...

Îmi e dor de el :(

noiembrie 2010

                                                                    iunie 2011

   p.s. Zic şi eu, dacă cumva îl vede cineva, vă rog anunţaţi-mă!!!

   Later edit : L-am găsit !!! :D

Gânduri

2011-08-21T11:43:00.005+03:00

     N-am mai scris de mult tot ce simt. Uneori îmi ignor sentimentele, evit să vorbesc sau să scriu despre ele, crezând că astfel vor dispărea mai uşor. Şi atunci scriu despre orice altceva în afară de sufletul meu. Dar cred că am greşit enorm chinuindu-mă să uit şi ignorându-mi sentimentele. Mi-am pierdut încrederea în oameni şi în mine. M-am schimbat mult. Cred că o zi de suferinţă te schimbă mai mult decât un an de fericire. Eu simt că nu a mai rămas nimic din copilul naiv care eram cândva. Mi-am luat adio de la lumea în care trăiam. Şi parcă îmi pare rău acum. Uneori simt nevoia să plâng, dar nu mai pot. Şi ajung la veşnicele cuvinte: nu am de ales. Am ales calea asta pentru că nu aveam alta, nu mi-ai lăsat alta. Poate chiar am devenit mai puternică. Şi totodată goală, seacă, rece. Am un gol în stomac şi un nod în gât care nu vor să mă lase să zâmbesc. Îmi simt inima mică mică de tot... Şi totuşi, încă mai ai loc în ea. Un loc special. Şi aş vrea să faci ceva, să vii sau să pleci. Pentru totdeauna.
    Uneori îmi e dor, aş vrea să dau timpul înapoi, să schimb ceva. Încă mai simt genele tale pe obrazul meu. Şi am ajuns să cred că unele lucruri n-o să le pot uita niciodată. Mi s-au întipărit în minte şi în suflet cuvinte, imagini, sunete, atingeri. Şi nu vor să plece...Alteori îi mulţumesc lui Dumnezeu că a fost aşa, pentru că îmi dau seama că tu de fapt nu îmi făceai bine. Nu nu nu. Mă consumam prea mult şi nu ştiu dacă avea rost. Am pus prea mult suflet, a fost pentru prima dată când am riscat tot ca să fiu fericită, când mi-am pus sufletul pe tavă în faţa cuiva, când nu mi-a fost teamă de ceea ce va urma. Ştiam că o să se ajungă aici dar nu îmi păsa. Eram fericită, trăiam clipa. Şi serios că nu aş fi regretat nimic din toate astea dacă ai fi fost sincer cu mine până la final. Nu înţeleg cum dracu omul pe care credeam că îl cunosc perfect s-a putut schimba atât de mult într-un timp atât de scurt, încât ajunsesem să mă întreb dacă el e omul pe care îl iubesc. Nu înţeleg cum ai putut spune " asta a fost să fie " când de tine depindea totul. Pentru tine e atât de simplu...Sunt lucruri pe care n-o să le înţeleg niciodată pentru că nu ai ştiut să mi le explici. Sau nu ai vrut. Te-ai grăbit să pleci din viaţa mea la fel de repede cum ai şi venit. Mai aveam atâtea lucruri să îţi spun dar nu am mai avut cui. Vorbeam cu un străin. Sau singură.
     Şi cu ce am rămas acum? Cu sute de întrebări fără răspuns, cu multe amintiri care dor, cu nişte lucruri ascunse într-un sertar şi cu o inimă nu tocmai în regulă... Sper că măcar tu ai rămas cu ceva frumos din toată povestea asta. Şi sper că atunci când mă vei privi din nou în ochi, dacă vei avea curajul, vei ştii ce simt, cum ştiai mereu, vei ştii să deosebeşti un zâmbet sincer de o schiţare a lui, vei ştii cine am fost noi odată.

2011-08-19T10:54:00.001+03:00

"De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!"

[ Paulo Coelho ]

Someone like you

2011-08-18T09:28:00.006+03:00

Nevermind I'll find someone like you...

Water for elephants

2011-08-17T22:18:00.005+03:00

Astăzi am văzut filmul Water for elephants, un film superb, o poveste incredibilă.

Tânărul Jacob Jankovski ( Robert Pattinson )ajunge din întâmplare într-un tren ce aparţinea circului, după ce ambii săi părinţi mor. Acolo se îndrăgosteşte de Marlena ( Reese Witherspoon ), soţia temutului August Rosenbluth ( Christoph Waltz ).

Noua atracţie a circului, elefantul Rosie, devine cea mai bună prietenă a celor doi, Jacob şi Marlena.

Problemele încep să apară când August află de iubirea dintre cei doi...

Life is the most spectacular show on Earth

I'm back :)

2011-08-17T10:45:00.002+03:00

Am revenit. Zilele astea am fost cam tristă şi cred că am făcut unele lucruri să pară mult mai grave decât sunt de fapt, am dramatizat prea mult. Aseară am decis să şterg blogul ăsta, că am văzut că fac ce fac şi iar mă trezesc în faţa monitorului, cu tastatura în braţe, scriind despre lucruri triste, despre trecut, despre o anumită persoană din trecut. Şi chiar am vrut să zic stop, pentru că sunt perfect conştientă că tot ce merită acea persoană e să nu îmi pese. Dar apoi mi-am dat seama că nu are rost să fug de mine şi de ceea ce simt. Nu are rost să şterg blogul din cauză că nu mai vreau să scriu despre lucruri triste. Până la urmă, eu am scris mereu ceea ce am simţit. Într-adevăr, a fost o perioadă cam urâtă, dar o să treacă. Ştiu că încă mai am multe lucruri de spus. Ştiu că pot să scriu despre lucruri frumoase, despre muzică, despre filme, despre oamenii pe care îi iubesc, despre mine. Şi atunci când voi fi tristă din nou, n-o să mă feresc să scriu despre asta. Pentru că asta sunt, asta simt şi asta o să fac. Nu vreau să par fericită atunci când nu sunt deloc... Pentru ce? Prefer să fiu ceea ce simt, prefer să recunosc că nu sunt tocmai ok decât să par superficială. Mi-am dat seama de multe lucruri şi am înţeles că trebuie să las trecutul acolo unde îi e locul. Şi oamenii din trecutul meu nu vor mai exista pentru mine de azi. Adică vor fi mereu prezenţi în amintirile mele, dar nu şi în prezentul meu. Nu mai pot şi nici nu mai vreau să mă consum pentru lucruri care nu merită. Ştiu că într-o zi îmi voi aminti din nou de ei, dar până atunci vreau să fiu fericită.

umbre din trecut

2011-08-15T00:27:00.001+03:00

Chiar dacă eşti fericit, sau cel puţin încerci să pari, sunt umbre din trecut.

Chiar dacă te forţezi să uiţi acele umbre din trecut, ele se vor întoarce cândva.

Chiar dacă ziua zâmbeşti, seara când te bagi în pat, când rămâi doar tu cu tine, e greu să nu îţi aminteşti de acele umbre.

Şi chiar dacă le urăşti, fără ele nu ai fi tu...

Fără titlu. Noi şi atât !

2011-08-12T22:06:00.001+03:00

E a treia oară când scriu pe blog astăzi. Cred că am prins drag de el :D

Aşa, revenind la oile noastre... Parampampam...sunet de tobeee..... am apărut în Cool Girl :D Eu şi a mea scumpă prietenă, Maria. Ce-i drept, o poză micuţă, dar bună şi aia :))

Te iubesc Pufoşilă ! Şi să nu uiţi niciodată că sunt şi voi fi mereu aici :)

Riding in cars with boys

2011-08-12T21:40:00.004+03:00

Aseară am văzut un film superb, Riding in cars with boys. E povestea unei fete, Beverly ( Drew Barrymore ) care rămâne însărcinată la vârsta de 15 ani şi este nevoită să renunţe la visele ei de a deveni scriitoare pentru a deveni mamă.

În film joacă şi Brittany Murphy, una dintre actriţele mele preferate. Era extrem de frumoasă şi mai ales de talentată. Păcat că nu mai e printre noi...

E unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut. Uitaţi-vă la el, merită!

P.S. :   Şi acum când văd imaginea asta, îmi dau lacrimile.
P.S.2 : Am reţinut două citate superbe din film:

    Uneori îi iubim pe oameni atât de mult încât parcă amorţim. Dacă am simţi atât de mult, poate am muri.
    O zi îţi poate transforma viaţa; o zi îţi poate distruge viaţa. Pe parcursul vieţii existã patru sau cinci zile care pot schimba totul.

Dependenţă

2011-08-12T01:08:00.003+03:00

...Mai am o singură dependenţă. A, ba nu. Două. Mai e şi Cola. Şi niciuna dintre ele nu mă lasă să dorm. Dar prima doare mai tare. E absurdă şi loveşte când mă aştept mai puţin. Dar o să scap de amândouă. Cândva...

Uneori trecutul nu vrea să rămână acolo unde îi e locul...

2011-08-11T13:52:00.008+03:00

Sunt lucruri pe care oricât de mult m-aş strădui nu le pot uita. De fapt, cu cât mă străduiesc mai mult să le uit, cu atât mi se întipăresc mai bine în minte...

Ştiu n numere de telefon care probabil nici nu mai există. Sau cel puţin pentru mine nu ar trebui să mai existe. Uneori îmi vin în minte chipuri ale unor oameni pe care nu i-am văzut de prea mult timp. Închid ochii şi îmi răsună în cap cu o rezonanţă incredibilă voci care promit lucruri ce m-au făcut să zâmbesc odată, de mult... Ştiu zeci de zile de naştere, de culori şi melodii preferate, de porecle, de obiceiuri ale unor oameni care au ieşit din viaţa mea ( unii recent, alţii de mult ) pentru totdeauna. Cândva ne-am pus dorinţe pe gene, cândva am sperat şi am visat împreună, cândva ne-am iubit. Dar astea sunt lucruri ce au apus de mult.
Mă agăţ prea mult de trecut şi acord prea puţină importanţă prezentului. Mă gândesc prea mult la oamenii care au ales să plece din viaţa mea din diverse motive şi prea puţin la cei care au ales să rămână aici, lângă mine.

Nu mai vreau... M-am săturat de amintiri. Dar ce poţi să faci atunci când trecutul nu vrea să rămână acolo unde îi e locul ? Sau când trecutul începe să îţi afecteze prezentul ?

De ce iubim femeile ?

2011-08-10T21:22:00.002+03:00

"Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă.
Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte,cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituţiile anatomiei lor delicate.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că te iubesc.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot felul de zdrăngănele pe care le asorteazcă la îmbrăcăminte dupa reguli complicate şi de neînteles.
Pentru că-şi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără să le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în maşinile lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că au un fel de a rezolva probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că-ţi spun “te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie.
Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o durere de cap, o bătătură şi atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine.
Pentru că până şi cea mai dură bussiness women poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe..
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevarat în realitate.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-l văd în troleibuz.
Pentru că beau porcării ca martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă când timp de o oră ronţăie biscuiţi şi pun ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. "

Mircea Cărtărescu

it's the same old story

2011-08-10T18:29:00.008+03:00

     Credeam că povestea noastră e specială, credeam că iubirea noastră e mai puternică. Dar viaţa şi realitatea mi-au arătat cu totul altceva. Ne-am împiedicat de prima pietricică ce ne-a apărut în cale. Tu te-ai ridicat şi ai mers cu uşurinţă mai departe. Puteai să alegi să rămâi şi să mă laşi să iubesc. Puteai să alegi calea mai complicată, dar presărată cu bucurii şi lucruri frumoase. Puteai să alegi să mergi alături de mine pe această cale, să trecem împreună peste tot ce e greu şi să ne bucurăm de tot ce e frumos. Dar nu, tu ai ales o altă cale, mai simplă, paralelă cu cea pe care pornisem cândva împreună. Iar eu am rămas acolo, în trecut, fără puterea de a mă ridica. Am avut la un moment dat tendinţa să te prind de mână şi să te rog să rămâi, să îţi amintesc ce mi-ai promis cândva. Dar m-am oprit la timp. Şi m-am desprins şi te-am lăsat să pleci. Se făcuse linişte. Şi liniştea mă chinuia. Nu mi-a fost uşor, dar a trebuit să mă ridic. Mi-am adunat apoi toate puterile şi nu am mai plâns. Şi am învăţat să merg fără tine. Ignoram fiecare lucru care îmi aducea aminte de tine. Îmi era teamă să privesc în urmă. Iar acum când am curajul să fac asta, încă mai văd clar locul în care drumurile noastre s-au despărţit, deşi a trecut o lună de atunci. Aş vrea să fug cât pot de tare şi să nu mai privesc înapoi. Dar nu pot, trebuie să merg cu paşi mărunţi căci unele răni sunt încă deschise. Deocamdată...
     Nu ştiu ce se întâmplă cu mine... Chiar am fost fericită în ultimul timp şi...acum parcă a revenit starea aia... Cred că vremea e de vină. Cred...

     I'll be fine... Just not today.

Transfăgărăşan

2011-08-09T23:54:00.005+03:00

Duminică am fost şi eu în sfârşit pe Transfăgărăşan. De nerăbdare, m-am trezit de la 3 dimineaţa (deşi adormisem pe la 1) şi nu am mai putut să adorm. M-am uitat pe pereţi până la 6 şi ceva, când am plecat.

A fost o zi superbă. M-am distrat cum nu o mai făcusem de mult. Am parcurs cei 90 de km de pe Transfăgărăşan în vreo 6 ore, asta pentru că ne opream din 5 în 5 minute şi stăteam câte un sfert de oră :)) Am făcut multe poze, am râs, am cântat... Dar oboseala şi-a spus cuvântul, că după câteva guri de bere unii dintre noi cântau Doamne miluieşte şi Aleluia printr-un tunel plin cu oamenii. Alţii erau fericiţi că vedeau " trenuleţul " pe Lacul Vidraru, dar săracul trenuleţ era vaporaş toată ziua :))

Miezul nopţii ne-a prins pe undeva în drum spre casă şi am avut ocazia să fiu prima care îi urează La mulţi ani lu' tata.

Am ajuns acasă pe la 12:30 şi la 12:32 cred că dormeam deja :))

Cred că a fost cea mai frumoasă zi din vacanţa asta. Singura zi în care m-am distrat de dimineaţa până seara. Aaa, ba nu, mint. Şi zilele petrecute la Siriu au fost la fel de frumoase :)

Şi acum câteva poze :D

Feţe de dimineaţă :D

   ...o parte din traseu :X

Lacul Bâlea

Lacul Vidraru şiiiii.....trenuleţul :))

Cam asta a fost :) Oricum, merită văzute aceste locuri :X

Punct şi de la capăt

2011-08-05T23:36:00.007+03:00

     Am spus de multe ori că te-am uitat. Dar ce înseamnă de fapt să uiţi ? Că dacă înseamnă să nu îmi mai amintesc ce ai însemnat tu pentru mine, atunci nu te voi uita niciodată. Dar dacă înseamnă că nu te mai iubesc, atunci te-am uitat deja. Da, nu te mai iubesc...
     Cu toate astea, încă eşti o persoană specială în viaţa mea. Cred că vei fi mereu. Nu cunosc mulţi oameni ca tine. Şi chiar dacă am fost dezamăgită de tine, mi-am dat seama că nu aş putea niciodată să te urăsc. Nici nu aş avea de ce... Mă bucur că simt ceea ce simt. Nici nu te iubesc, nici nu te urăsc. Dar încă ţin la tine, să ştii. E greu de explicat ce e în sufletul meu.. Tu pentru mine ai devenit un motiv în plus să zâmbesc. Nu aş fi crezut vreodată. Dar e adevărat, mă gândesc la tine şi zâmbesc.
     Cred că am greşit amândoi, nu ştiu care a greşit mai mult, dar nici măcar nu mai am chef să analizez situaţia. Ce-a fost a fost. Gata, a trecut, capul sus, mergem mai departe. Timpul trece, lucrurile se schimbă, iar noi devenim mai buni...separat. Dar asta e mai puţin important. Important e că am rămas cu multe amintiri minunate pe care n-o să mi le ia nimeni, niciodată.
     Sunt fericită. Şi îmi doresc să te văd şi pe tine fericit. Pentru că eu mă bucur pentru fericirea oamenilor la care ţin. Şi dacă fericirea ta e fără mine, fără noi, asta nu contează. Şi încă o dată îţi spun... să ai grijă de tine.

Things changed

2011-08-03T19:27:00.006+03:00

     Azi sunt bine. Azi mă simt puternică. Azi am uitat pentru puţin timp de tot...şi am zâmbit. Fără să mă gândesc la tine. Deja încep să te uit. Cred că pentru prima dată de când s-a terminat tot când chiar te înţeleg. Pentru că am început să fiu şi eu aşa,ca tine. Indiferentă. Rece.

     M-am săturat de amintiri. Nu le mai vreau. Parcă nici nu ar fi ale mele. Privesc în urmă şi am impresia că nu ai fost niciodată aici, lângă mine. M-am forţat atât de mult să te uit încât acum nu îmi pot aminti ochii tăi. Şi nici aluniţele de pe obrazul tău drept, pe care le priveam mereu când dormeai. Le văd în ceaţă. Până mâine cred că vor dispărea de tot din mintea mea. Sufletul meu se poartă de parcă nici nu te-ar fi cunoscut vreodată.

     Credeam că n-o să îmi reproşezi niciodată nimic, iar acum îmi spui că EU m-am schimbat, că MIE nu mi-a păsat de tine, că e vina MEA ?! Ok, consideră că a fost vina mea dacă asta te face să te simţi mai bine. Pot să trăiesc şi cu gândul ăsta.

     Până acum ceva timp credeam că te urăsc, îmi doream să se întoarcă roata, să suferi şi tu cum am suferit eu, să nu dormi nopţi în şir, să îţi doreşti să uiţi şi să nu poţi. Dar acum îmi dau seama că prin asta îmi făceam tot mie rău, mă chinuiam singură aşteptând lucrul ăsta. Eu nu vreau să se întoarcă nici o roată. Doar că nu mai depinde de mine acum.

     Am ajuns la concluzia tristă că ţie îţi place să suferi, să fii ignorat, să iubeşti şi să nu fii iubit. Îmi pare rău, nu am putut să fiu aşa. Niciodată nu am ştiut să nu-mi pese. Nu am iubit cu jumătăţi de măsură.

     Sunt fericită că pentru prima dată am putut să zic stop, să mă opresc atunci când un lucru îmi făcea rău. Mă obişnuisem atât de tare cu tine în viaţa mea încât mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu ideea că s-a terminat. Cred că asta a fost partea cea mai grea. Acceptarea. A, da, mi-a fost greu şi să te înţeleg, am crezut că n-o să pot niciodată. Dar am putut. Şi m-am desprins şi te-am lăsat să pleci. A trebuit să fac asta pentru că nu am avut de ales. Şi acum e linişte. Nu, nu sunt supărată, tristă, nici măcar melancolică. Sunt fericită că lucrurile încep încet încet să se aşeze, să revină la normal.

     Îmi e prea rar dor de tine, parcă nu mai simt nimic acum. Nici iubire, nici ură, nimic. Timpul ne schimbă. Timpul vindecă orice. Important e să înveţi să pierzi. Şi să te desprinzi.

     Oricât m-aş strădui nu pot să scriu un final fericit la povestea noastră. Dar cine zice că toate poveştile trebuie să aibă un final fericit ?! Mă rog, dacă n-a fost fericit mi-ar fi plăcut măcar să nu fie atât de...mizerabil. Dar e bine şi aşa. E bine că a fost totuşi. Că am pus punct înainte să ne dăm seama că nu mai suntem de mult în acelaşi film.

     Acum am rămas doar eu şi o inimă care încă e facută bucăţi. O parte e încă la tine, dar o iau înapoi acum. Nu mai ai nevoie de ea. Şi nici ea de tine. Nu o mai faci să bată de 15 ori mai tare, şi nici să se oprească uneori.

     Iartă-mă că te-am uitat atât de repede. Iartă-mă că învăţ să fiu aşa cum eşti tu, adică...fără suflet. La dracu', tot eu îmi cer iertare ?!

     Îţi doresc să găseşti pe cineva de 10 ori mai bun ca mine, pentru că şi eu o să fac la fel. Sper să fii fericit, chiar dacă nu o să am acces la informaţia asta.

     Nu, asta nu e o postare nostalgică, nici pe departe. Zâmbesc, uneori îmi e dor de tine, dar îmi aduc aminte repede finalul şi...nu meriţi. Nu mă meriţi pe mine.

Din jurnalul ei

2011-07-30T19:08:00.003+03:00

Pentru tine tot.

Pentru că tu eşti aici, lângă mine.

Pentru că tu mă ajuţi şi mă înţelegi.

Pentru că tot ce mă înconjoară poartă amprenta ta. Pentru că ştiu că n-o să mai pot purta niciodată hanoracul meu roz şi pufos fără să mă gândesc la tine şi la cât de mult îţi place.

Pentru că mă faci să mă simt cea mai importantă persoană din viaţa ta.

Pentru că atunci când sunt cu tine nu mai am nevoie de nimic.

Pentru că ai avut şi ai multă răbdare cu mine.

Pentru că, deşi îmi spui de zece ori pe zi că sunt urâtă, eu ştiu că glumeşti. Pentru că tu mă placi aşa cum sunt.

Pentru că te comporţi uneori ca un copil.

Pentru că mă ţii în braţe şi mă faci să mă simt protejată.

Pentru că dimineţile cu tine sunt cele mai frumoase.

Pentru că îmi e imposibil să mă cert cu tine.

Pentru că vorbeşti de viitor cu atâta încredere şi siguranţă încât mă faci să visez şi eu...

Pentru că mă faci să râd. Pentru că mă faci să şi plâng uneori... Şi ce dacă plâng? Ce ar mai fi viaţa asta dacă nu aş simţi toate senzaţiile? Îmi trece pentru că eşti TU aici.

Pentru că îmi lipseşti mereu, pentru că îţi e dor de mine mereu.

Pentru multe alte lucruri ce sunt, pentru toate momentele frumoase.

Pentru că eşti prietenul meu cel mai bun.

Pentru că mă iubeşti.

Pentru că te iubesc. Ideal sau nu...

Pentru tine totul.

Şi cel mai important...

Pentru tine, EU.

Remember ? ...

2011-07-29T11:33:00.000+03:00

For you, I’d give up all I own
And move to a communist country
If you came with me, of course
And I’d file my nails so they don’t hurt you
And lose those pounds, and learn about football
If it made you stay, but you won’t, but you won’t...

El şi ea

2011-07-28T22:57:00.003+03:00

Ea era genul de fată care atrăgea privirile celor din jur. Nu neapărat prin frumuseţe, ci prin zâmbetul cald şi privirea timidă, dar profundă. Avea tendinţa să rămână fixată în minţile oamenilor. El era genul de băiat simpatic, care atrăgea privirile prin veselia sa.

Ea iubea oamenii. Iubea, iubea din tot sufletul. Nu iubea însă pe oricine, ci doar pe acei oameni care credea ea că meritau. Se îndrăgostea rar şi ajungea să iubească pe cineva şi mai rar. El iubea viaţa. Se îndrăgostea des, dar încă nu cunoscuse iubirea adevărată.

Ea l-a iubit şi pe el la fel, cu tot sufletul. Şi l-a învăţat şi pe el să iubească. El a ajuns să o iubească aşa cum nu mai iubise pe nimeni, niciodată, pentru că ea era altfel.

Ea era cea care avea mereu grijă de el, îl ajuta şi îl încuraja. El era cel care o certa atunci când îşi îndrepta părul sau când se dădea cu fond de ten.

Ea îl înţelegea mereu. El nu o înţelegea când plângea, dar o ţinea strâns în braţe şi îi promitea că va fi totul bine.

Ea nu ar fi suportat ca el să păţească ceva. El nu suporta ca ea să fie bolnavă sau supărată.

Ea era cea care îl privea şi îi provoca un gol în stomac. El era cel care se pierdea în prezenţa ei.

Ea i-ar fi făcut masaj ore întregi, deşi toată lumea ştie că ea urăşte să facă masaj. El o făcea să râdă cu lacrimi uneori.

Ei îi plăcea să îl enerveze. Dar nu reuşea pentru că el avea extrem de multă răbdare cu ea.

Ea îşi dorea să îl aibă mereu alături, dacă nu ca iubit măcar ca prieten. El îşi dorea ca ei doi să fie mereu împreună, să formeze o familie cândva. Ea se temea să viseze. El visa mereu, cu ochii deschişi.

Ei îi plăcea să îl privească dormind. Lui îi plăcea să se trezească lângă ea. Ea era cea care se trezea dimineaţa, îl lua în braţe şi îi spunea "Mi-a fost dor de tine". Lui îi era dor de ea şi când erau la 2 metri unul de celălalt.

Ea se temea să îi arate tot ce simte pentru el. El îi arăta zi de zi cât de mult o iubeşte şi o făcea să se simtă cea mai importantă persoană din viaţa lui.

Ea era singura care s-ar fi întors mereu. El a plecat fără să privească în urmă. Ea ar fi rămas fără să clipească, dacă el i-ar fi cerut asta. Dar el a considerat că îi va fi mai bine fără ea.

Ea a fost cea care a suferit. El a fost cel pentru care a fost simplu să zică "nu a mai mers relaţia" şi să meargă mai departe.

Ea a fost cea care nu a putut să uite nimic. El a uitat totul prea repede.

Ea este cea care şi acum...şi acum nimic. Nu mai contează.

El este cel care acum...acum nu mai simte nimic.

La mulţi ani Sergiu!

2011-07-28T00:15:00.002+03:00

Nici nu ştiu cum să încep... Vreau să îţi spun în primul rând că te iubesc mult, deşi ştiu că nu îţi arăt prea des asta. Ştiu că sunt o nesuferită uneori:( Iartă-mă. Promit că o să mă schimb. În al doilea rând vreau să ştii că sunt mândră de tine şi sunt fericită să am un frate care mă iubeşte aşa cum mă iubeşti tu pe mine. Eşti cel mai bun frate din lume să ştii! Nu te-aş schimba cu nimeni, niciodată. Mulţumesc că ai mereu grijă de mine şi că eşti aici când am nevoie. Îţi doresc din suflet să ai parte de tot ce e mai bun pe lume. La mulţi ani! :*>:D<